15 definiții pentru bigotism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bigotísm sm [At: CARAGIALE, T. I, 239 / V: (rar) -izm / Pl: (rar) ~e / E: fr bigotisme] Atitudine, comportare de bigot Si: bigoterie.

BIGOTÍSM, (2) bigotisme, s. n. 1. Fanatism religios; atitudine, comportare de bigot; bigoterie, habotnicie. 2. Faptă de bigotism (1) – Din fr. bigotisme.

BIGOTÍSM s. n. Atitudine, comportare de bigot; bigoterie, habotnicie. – Din fr. bigotisme.

BIGOTÍSM s. n. Caracter și atitudine de bigot.

BIGOTÍSM s. n. Caracter și atitudine de bigot. – Fr. bigotisme.

BIGOTÍSM s.n. Caracter și atitudine de bigot; bigoterie. [Cf. fr. bigotisme].

BIGOTÍSM s. n. caracter, atitudine de bigot; bigoterie. (< fr. bigotisme)

BIGOTÍSM n. Comportament de bigot; habotnicie. /<fr. bigotisme

*bigoteríe f. și bigotízm n., pl. e (fr. bigoterie, bogotisme). Evlavie exagerată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bigotísm s. n., (fapte) pl. bigotísme

bigotísm (fapte) s. n., pl. bigotísme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIGOTÍSM s. (BIS.) fanatism, habotnicie, (livr.) fervoare, (rar) bigoterie.

BIGOTISM s. (BIS.) fanatism, habotnicie, (livr.) fervoare, (rar) bigoterie. (~ unui credincios.)

Intrare: bigotism
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bigotism
  • bigotismul
  • bigotismu‑
plural
  • bigotisme
  • bigotismele
genitiv-dativ singular
  • bigotism
  • bigotismului
plural
  • bigotisme
  • bigotismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bigotism

etimologie: