FANATISM, fanatisme, s. n. Zel excesiv pentru o religie. ♦ Atașament exagerat, pentru o convingere, o idee etc., dublat de o totală intoleranță față de adversari. – Din fr. fanatisme.

fanatism sn [At: NEGRUZZI, S. I, 255 / Pl: ~e / E: fr fanatisme] Atașament pătimaș pentru o convingere, o persoană etc., dublat de o totală intoleranță față de convingerile altora.

*FANATISM sbst. 1 ⛪ Rătăcire care face pe om să creadă că are vedenii în materie religioasă, că e inspirat de divinitate ¶ 2 Zel prea exagerat pentru o religiune ¶ 3 Patimă exagerată, zel fără margini pentru un partid, pentru o părere, pentru o persoană, etc. [fr.].

FANATISM s. n. Atașament excesiv, pătimaș pentru o convingere, o persoană etc., dublat de o totală intoleranță față de convingerile altora. – Din fr. fanatisme.

FANATISM s. n. Atașament pătimaș pentru o convingere, de obicei religioasă, unit cu o totală intoleranță față de convingerile altora. Sînt multe piedice [în perfecționarea limbii literare], fanatismul bătrînilor, deprinderea, pedantismul, cărțile bisericești ș.c.l. NEGRUZZI, S. I 255.

FANATISM s.n. Zel excesiv, credință religioasă dusă la extrem. ♦ Devotament pătimaș, temerar pentru o credință, pentru o idee etc., manifestat și printr-o intoleranță violentă față de adversari. [< fr. fanatisme].

FANATISM s. n. zel excesiv, credință religioasă dusă la extrem. ◊ devotament pătimaș, înfocat pentru o credință, pentru o idee etc., manifestat și printr-o intoleranță violentă față de adversari. (< fr. fanatisme)

FANATISM n. Atașament pătimaș pentru o convingere, pentru o credință etc., însoțit de o totală intoleranță față de opiniile altora. ◊ ~ religios credință oarbă în idei religioase cu tendința excesivă de a le urma în viața cotidiană. /<fr. fanatisme

fanatism n. 1. zel excesiv pentru ale religiunii; 2. aderare îndărătnică și violentă.

*fanatízm n. (d. fanatic). Zel exagerat în religiune, în politică orĭ într’o opiniune oare-care.

fanatism s. n., pl. fanatisme

fanatism s. n., pl. fanatisme

fanatism s. n.

fanatism.

fanatism s. n. Zel excesiv pentru o religie sau o doctrină; atașament pătimaș față de de o convingere sau idee, unit cu o totală intoleranță față de convingerile altora, mergând până la comiterea de crime. – Din fr. fanatisme.

FANATISM s. v. bigotism.

FANATISM s. (BIS.) bigotism, habotnicie, (livr.) fervoare, (rar) bigoterie. (~ unui credincios.)