2 intrări
23 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BIFURCÁRE, bifurcări, s. f. Faptul de a se bifurca; (concr.) loc unde se bifurcă ceva; bifurcație. – V. bifurca.
BIFURCÁRE, bifurcări, s. f. Faptul de a se bifurca; (concr.) loc unde se bifurcă ceva; bifurcație. – V. bifurca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bifurcare sf [At: DA ms / Pl: ~cări / E: bifurca] 1 Despărțire în două ramuri, direcții sau sensuri Si: bifurcație (1). 2 (Ccr) Loc unde se bifurcă ceva Si: bifurcație (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIFURCÁRE, bifurcări, s. f. Bifurcație.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIFURCÁRE, bifurcări, s. f. Faptul de a se bifurca.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BIFURCÁRE s.f. Acțiunea de a bifurca și rezultatul ei; bifurcație. [< bifurca].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bifurcare f. 1. împărțire în două: bifurcarea învățământului; 2. locul unde se bifurcă: bifurcarea drumului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri, în două direcții, în două sensuri. – Din fr. bifurquer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri, în două direcții, în două sensuri. – Din fr. bifurquer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bifurca vtr [At: I. IONESCU, M. 68 / Pzi: 3 ~furcă / E: fr bifurquer] 1-2 A (se) despărți în două ramuri, direcții sau sensuri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIFURCÁ pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri (ca brațele unei furci). E un punct, însă, unde drumul nostru se bifurcă, și de aici încolo mergem pe căi diferite. HOGAȘ, DR. II 169.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri. – Fr. bifurquer.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BIFURCÁ vb. I. refl. A se împărți în două (ca coarnele unei furci). [P.i. bifúrc. / < fr. bifurquer, cf. it. biforcare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BIFURCÁ vb. refl. a se despărți în două ramuri, direcții. (< fr. bifurquer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE BIFURCÁ pers. 3 se bifúrcă intranz. (despre drumuri, cursuri de apă etc.) A se divide în două (în formă de furcă). /<fr. bifurquer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bifurcà v. a împărți în două părți.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*bifúrc și a -á v. tr. (bi- și furcă; fr. bifurquer v. intr.). Ramific în doŭă: drumu se bifurcă. Fig. Învățămîntu se bifurcă, se desparte în doŭă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
bifurcáre s. f., g.-d. art. bifurcắrii; pl. bifurcắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bifurcáre s. f., g.-d. art. bifurcării; pl. bifurcări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bifurcá (a se ~) vb., ind. prez. 3 se bifúrcă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
bifurcá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. bifúrcă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
BIFURCÁRE s. v. bifurcație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V10) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
bifurcare
- 1. Faptul de a se bifurca.surse: DEX '09 DEX '98 DN
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: bifurcație înfurcitură
-
etimologie:
- vezi bifurcasurse: DEX '09 DEX '98 DN
bifurca
- 1. A se despărți în două ramuri, în două direcții, în două sensuri.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exempluexemple
- E un punct, însă, unde drumul nostru se bifurcă, și de aici încolo mergem pe căi diferite. HOGAȘ, DR. II 169.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză bifurquersurse: DEX '09 DEX '98 DN