12 definiții pentru biciușcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BICIÚȘCĂ, biciuști, s. f. 1. Cravașă. 2. Bici scurt și subțire. – Bici + suf. -ușcă.

BICIÚȘCĂ, biciuști, s. f. 1. Cravașă. 2. Bici scurt și subțire. – Bici + suf. -ușcă.

biciúșcă sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 200/20 / V: (Mol; rar) -utcă, sb-, ghi- / Pl: ~ști, (înv) -șce / E: bici + -ușcă] 1 Cravașă. 2 Bici scurt și subțire, Cf f(r)ișcă.

BICIÚȘCĂ, biciuști, s. f. 1. Vergea scurtă și elastică, îmbrăcată într-o împletitură de piele, cu care călărețul îndeamnă calul; cravașa. A desemnat în aer cu biciușca locul. GALAN, Z. R. 94. 2. Bici scurt sau subțire. în mijlocul satidui erau maimulte cară cu pluguri, oprite-n loc. Oamenii, cu biciușca pe braț, grăiau neliniștiți. CAMILAR, TEM. 86. Moș Nichifor avea o biciușcă de cele de cînepă, împletită de mîna lui. CREANGĂ, P. 107.

BICIÚȘCĂ, biciuști, s. f. 1. Cravașă. 2. Bici scurt și subțire. – Din bici + suf. -uș-că.

BICIÚȘCĂ ~ti f. 1) Bici scurt și subțire. 2) Vargă flexibilă din piele sau îmbrăcată în piele, folosită la călărie; cravașă. /bici + suf. ~ușcă

biciușcă f. biciu lunguieț și subțire, la călăreți.

bicĭúșcă f., pl. ște și ștĭ (pol. biczysko, coadă de bicĭ, codirișcă). Varguță saŭ bicĭ mic de bătut calu, puhă (cravașă). – Rar. zb-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

biciúșcă s. f., g.-d. art. biciúștii; pl. biciúști

biciúșcă s. f., g.-d. art. biciúștii; pl. biciúști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BICIÚȘCĂ s. 1. v. bici. (O lovitură de ~.) 2. v. cravașă.

BICIUȘCĂ s. 1. bici, (reg.) năpîrcă, (Mold.) puhă, (Ban. și Transilv.) zbici. (O lovitură de ~.) 2. cravașă, (pop.) rîncă, (reg.) fișcă, iușcă, năpîrcă, zbiciușcă. (A dat calului o ~.)

Intrare: biciușcă
biciușcă substantiv feminin
substantiv feminin (F50)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biciușcă
  • biciușca
plural
  • biciuști
  • biciuștile
genitiv-dativ singular
  • biciuști
  • biciuștii
plural
  • biciuști
  • biciuștilor
vocativ singular
plural

biciușcă

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • A desemnat în aer cu biciușca locul. GALAN, Z. R. 94.
      surse: DLRLC
  • 2. Bici scurt și subțire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bici 2 exemple
    exemple
    • În mijlocul satului erau mai multe cară cu pluguri, oprite-n loc. Oamenii, cu biciușca pe braț, grăiau neliniștiți. CAMILAR, TEM. 86.
      surse: DLRLC
    • Moș Nichifor avea o biciușcă de cele de cînepă, împletită de mîna lui. CREANGĂ, P. 107.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bici + sufix -ușcă.
    surse: DEX '98 DEX '09