BI- Element de compunere însemnând „de două ori”, „dublu”, care servește la formarea de adjective și substantive. – Din fr. bi-.

bi- [At: DA / E: fr bi-] Element de compunere însemnând „de două ori”, „dublu”, care servește la formarea de substantive și adjective.

bi- elem. de compunere „de două ori”, „dublu”. • și bis-. /<fr. bi-; cf. lat. bis „de două ori”.

*BI prefix de origine latină, ce intră în formațiunea mai multor neologisme împrumutate în mare parte din franțuzește 👉 cuvintele respective).

BI Simbolul chimic al bismutului.

BI- Element de compunere însemnând „de două ori”, „dublu”, care servește la formarea de adjective și substantive. – Din fr. bi-

BI- Element de compunere însemnînd «dublu», «de două ori (mai mult)», care servește la formarea unor adjective, ca: bianual, bivalent, biplan etc., și a unor substantive, ca: bioxid, birefringență etc.

BI- Element de compunere însemnînd „de două ori”, „dublu”, care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. – Fr. bi- (lat. lit. bis).

BI- Element prim de compunere savantă care are semnificația „de două ori”, „dublu”. [Var. bis- / cf. fr., it. bi- < lat. bis – de două ori].

BI-/BIS- elem. „doi”, „de două ori”, „dublu”. (< fr. bi-, bis-, cf. lat. bis)

*bi- V. bis-.

BIS, (1) adj. invar., (2) bisuri, s. n. 1. Adj. invar. (Precedat de un număr) A doua oară; repetat. Numărul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție) Exclamație prin care spectatorii solicită repetarea unei părți dintr-un program artistic. 2. S. n. Număr (II 2) prezentat la cererea publicului a doua oară sau ca supliment de program. – Din fr., lat. bis.

BISMUT s. n. Element chimic, metal alb cu reflexe roșietice, ale cărui săruri au întrebuințări în medicină. – Din fr. bismuth.

biot sm [At: DEX² / P: bi-ot / Pl: ~oți / E: fr biot] (Fiz; rar) Unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric, egală cu 10 amperi.

bis [At: DA / E: fr, lat bis] 1 ain (Precedat de un număr) Repetat. 2 i Strigăt prin care se cere repetarea (sau executarea încă a) unei bucăți muzicale. 3 sn Bucată muzicală executată la cererea publicului, după programul anunțat.

bismut sn [At: DA / A: -mut / Pl: ~uri / E: fr bismuth] Element chimic, metal alb cu reflexe roșiatice, ale cărui săruri au întrebuințări în medicină.

vismut sn vz bismut

vismuton sn vz bismut

vizmut sn vz bismut

biot s.m. (fiz.) Unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric, egală cu 10 amperi (bi). • sil. bi-ot. pl. -ți. /<fr. biot; cf. nm. pr. Jean-Baptiste Biot, fizician francez.

bis¹ v. bi-.

bis² adj.invar., interj., s.n. 1 adj.invar. (pe lîngă un număr) A doua oară; repetat. Numărul 7 bis. 2 interj. Exclamație prin care publicul solicită unui artist, unui ansamblu repetarea unui număr dintr-un program artistic, a unei arii etc. 3 s.n. Număr prezentat a doua oară la cererea publicului sau ca supliment de program. • pl. -uri. /<fr. bis, lat. bis „de două ori”.

bismut s.n. (chim.) Element chimic, metal alb-cenușiu, lucios, cu reflexe roșietice, casant, folosit în aliaje ușor fuzibile în industrie și ale cărui săruri au întrebuințări în medicină (Bi). • acc. și bismut. /<fr. bismuth.

*BIS I. adv. lat. A doua oară. II. interj. 🎭 La un teatru, concert, etc.: încă o-dată!

BIS REPETITA PLACENT (lat.) (Horațiu, Arta poetică) = Cele cerute din nou plac.

BISMUT sbst. 💎 Metal alb-gălbuiu format din lame lucitoare care se reduc ușor în praf [fr.].

BIS, (1) adj. invar., (2) bisuri, s. n. 1. Adj. invar. (Precedat de un număr) A doua oară; repetat. Numărul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt prin care spectatorii solicită repetarea unei părți dintr-un program artistic. 2. S. n. Număr (II 2) prezentat la cererea publicului a doua oară sau ca supliment de program. – Din fr., lat. bis.

BISMUT s. n. Metal alb cu reflexe roșietice, ale cărui săruri au întrebuințări în medicină. [Acc. și bismut] – Din fr. bismuth.

BIS adv. (Numai pe lîngă un număr) A doua oară, repetat. Numărul 31 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție)! Strigăt prin care spectatorii solicită pe un artist sau un ansamblu artistic să repete o parte a programului.

BISMUT s. n. Metal alb-cenușiu, cu reflexe roșiatice, în amalgam cu mercurul, întrebuințat la facerea oglinzilor; unele săruri ale lui au întrebuințări în medicină. – Accentuat și: bismut.

BIS, adj. invar. (Precedat de un număr) A doua oară; repetat. Numărul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt prin care spectatorii solicită pe un artist sau un ansamblu artistic să repete o parte a programului. – Fr. bis (lat. lit. bis).

BISMUT s. n. Metal alb-cenușiu cu reflexe roșietice, ale cărui săruri au întrebuințări în medicină. [Acc. și bismut] – Fr. bismuth.

BIOT s.m. Unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric, egală cu 10 amperi. [Pron. bi-ot. / < fr. biot].

BIS adj.invar. A doua oară, repetat. // interj. Exclamație folosită de spectatori pentru a solicita un artist, un ansamblu etc. să repete un număr din program, o arie etc. [< lat. bis – de două ori].

BIS- v. bi-.

BISMUT s.n. Metal alb-cenușiu cu reflexe roșietice și sfărîmicios; este întrebuințat în industrie și în medicină. [< fr. bismuth].

BIOT s. m. unitate de măsură pentru intensitatea^[1] curentului electric, de 10 amperi. (< fr. biot) modificată

BIS² I. adj. inv., adv. (pe lângă un număr) a doua oară; repetat. II. interj. exclamație prin care auditoriul solicită un artist, un ansamblu să repete un număr din program, o arie etc. III. s. n. număr prezentat a doua oară la cererea publicului sau ca supliment de program. (< fr., lat. bis)

BIS¹- elem. bi-. ()

BISMUT/BISMUT s. n. metal alb-cenușiu, lucios, cu reflexe roșietice, sfărâmicios, folosit în aliaje ușor fuzibile în industrie și în medicină. (< fr. bismuth)

BIS¹ adj. invar. (precedat de un număr) Care se repetă a doua oară; repetat a doua oară. /<lat. bis

BIS² interj. (se folosește pentru a exprima dorința spectatorilor de a repeta un număr dintr-un program, o arie etc.). /<lat. bis

BISMUT n. Metal sfărâmicios, de culoare albă-cenușie cu reflexe roșietice, întrebuințat, sub formă de combinații, în medicină și în industrie. [Acc. și bismut] /<fr. bismuth

bis adv. a doua oară: numărul 3 bis, al doilea număr 3.

bismut n. metal alb cenușiu, se preface ușor în praf și servă la prepararea sulimanului.

*bis num. adv. (lat. bis V. bi-). A doŭa oară, de două orĭ: număru 10 bis (mai bune număru 10 A, B, C ș.a.). Cînd se strigă artiștilor „bis”, înseamnă că-s rugațĭ să repete pasagiu. Prefix care arată duplicarea: (uneori redus la bi-): biconvex, biconcav, bioxid, bisaunal. V. di-.

*bismút n. (fr. [d. engl.] bismuth). Chim. Un corp metalic simplu bi- și pentavalent, alb gălbiŭ, sfărămicios și ușor de pulverizat. Densitatea lui e de 9,9, se topește la 267° și se distilează la 1300°, ĭar greutatea atomică e de 208. Se întrebuințează la construirea elementelor termo-electrice și la dresu (sulimanu) alb. Azotatu saŭ nitratu de bismut e un medicament astringent. E menționat de B. Valentin la 1634.

!bis¹ adj. invar. (numărul 10 ~)

+bis² interj.

bismut s. n.; simb. Bi

bis¹ adj. invar., adv.

bismut s. n.; simb. Bi

biot s. m. (sil. bi-ot), pl. bioți

bis adj. invar., adv.

bismut/bismut s. n.; simb. Bi

bismut

bismut, -turi.

bi- Prefix de origine neol., care indică în principiu reduplicarea ideii exprimate în continuare. În practică, însoțește adesea cuvinte care, ele singure, nu sunt folosite în rom.: bicolor, bilinguu, biman, bimestru, etc. față de formațiile pe baza cuvintelor care au și uz independent: bilateral, bimensual, bioxid, etc. Lat. bis mai ales prin intermediul fr. bi-.

bis adv. – 1. Repetat, a doua oară; se folosește numai în enumerările în care un număr determinat apare de două ori. – 2. (Interj.) Încă o dată; se folosește pentru a cere actorilor sau cîntăreților să repete o parte din programul artistic. Fr. bis, din lat. bis. – Der. bisa, vb. (a repeta).

BI- „dublu, de două ori, îndoit”. ◊ L. bis „de două ori” > fr. bi-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. bi-. □ ~anter (v. -anter), adj., cu două antere; ~atlon (v. -atlon), s. n., probă sportivă constînd în două încercări atletice combinate; ~axifer (v. axi-, v. -fer), adj., care are două axe florale; ~cefal (v. -cefal), adj., care are două capete; ~centric (v. -centric), adj., care are două centre; ~ciclic (v. -ciclic), adj., 1. Care prezintă două cicluri. 2. Dispus în două verticile sau cercuri. 3. (Despre un compus organic) A cărui formulă conține două lanțuri închise; ~color (v. -color), adj., care are două culori; ~corn (v. -corn), adj., care are două antene sau două coarne; ~cromie (v. -cromie), s. f., tipăritură în două culori; ~cuspid (v. -cuspid), adj., care prezintă două vîrfuri; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., anomalie congenitală în care apar două degete la o mînă sau la un picior; ~fer (v. -fer), adj., (despre plante) care înflorește și care fructifică de două ori pe an; ~fid (v. -fid), adj., despicat în două; ~flor (v. -flor), adj., care are două flori; ~form (v. -form), adj., cu două forme; ~gam (v. -gam), adj., s. m. și f., (persoană) care are două soții sau care a contractat două căsătorii paralele; ~gamie (v. -gamie), s. f., situație a unei persoane bigame; ~lingv (v. -lingv), adj., care vorbește și care scrie în două limbi; ~lobectomie (v. lob/o-, v. -ectomie), s. f., rezecție a doi lobi pulmonari; ~man (v. -man₂), adj., care are două mîini; ~nom (v. -nom₂), s. n., expresie algebrică formată din doi termeni; ~ped (v. -ped₂), adj., s. n., (animal) cu două picioare; ~penatifid (v. penati-, v. -fid), adj., care are limbul împărțit în mai multe segmente dispuse în mod penat; ~peniform (v. -peni, v. -form), adj., (despre mușchi) ale cărui fibre se inserează angular pe două fețe ale unui tendon central; ~petal (v. -petal), adj., care are două petale; ~remă (v. -remă), s. f., navă romană cu două rînduri de vîsle suprapuse; ~silab (v. -silab), adj., de două silabe; sin. bisilabic; ~sulc (v. -sulc), adj., (despre animale) cu copita despicată; ~triflor (v. tri-, v. -flor), adj., care are de două ori cîte trei flori; ~univoc (v. uni-, v. -voc), adj., care se găsește într-un raport reciproc și exclusiv de unu la unu; ~valent (v. -valent), adj., 1. (Despre elemente chimice) Cu două valențe. 2. Care are două valori; ~valve (v. -valv), adj., s. f. pl., 1. adj., Cu cochilia formată din două valve. 2. adj., (Despre capsule botanice) Format din două părți. 3. s. f. pl., Clasă de moluște acvatice marine și dulcicole, cu corpul cuprins într-o cochilie bivalvă și cu branhii lamelare.

bis (cuv. lat. „de două ori”) 1. Termen prin care i se indică interpretului să execute de două ori consecutiv pasajul cuprins între două bare (I, 3) de măsuri (înlocuind, pentru pasaje foarte mici, da capo sau dal segno*). 2. Exclamație prin care auditoriul din sală (operă, concert) își exprimă dorința de a asculta încă o dată o anumită lucrare sau o parte de lucrare (ex. o arie*).

Bi 1. Simbol chimic pentru bismut. 2. Simbol pentru biot.

BIS REPETITA PLACENT (lat.) cele repetate plac – Parafrază după Horațiu, „Ars poetica”, 365: „Haec placuit semel haec deciens repetita plabecit” („Un lucru a plăcut doar o dată, însă altul va plăcea chiar repetat de zece ori”).

BÍSMUT (< fr. {i}) s. n. Element chimic (Bi; nr. at. 83, m. at. 209, p. t. 271°C, p. f. 1.560 °C), metal alb-lucios, cu nuanțe roșiatice, casant, întrebuințat la obținerea aliajelor de temperatură de topire joasă, iar sub formă de combinații în medicină, în cosmetică și în industria sticlei. A fost descoperit de chimistul francez E. Geoffroy în 1753.

BIS adj. invar. repetat. (Strada Gloriei numărul 2 ~.)

BIS adj. repetat. (Strada Gloriei numărul 2 ~.)

Bis repetita placent (lat. „Lucrurile repetate plac”) – Originea acestui aforism se află în Arta poetică a lui Horațiu care spune în versul 365: „Haec placuit semel, haec deciens repetita placebit”, adică: sînt lucruri care plac numai o dată, dar altele, chiar dacă ar fi repetate de zece ori, tot plac. În acest sens trebuie folosit adagiul de mai sus. Și într-adevăr, cu aceeași semnificație s-a referit la el Tudor Arghezi, cînd în „tableta” închinată Bucureștiului, aprecia că acest oraș e un subiect care, chiar dacă e tratat de zece ori, tot plăcut rămîne. LIT.