BIȘNIȚAR, bișnițari, s. m. (Fam.) Persoană care face bișniță; gheșeftar. – Bișniță + suf. -ar.

bișnițar sm [At: DEX² / Pl: ~i / E: bișniță + -ar] (Fam) Persoană care face afaceri dubioase Si: (rar) gheșeftar.

bișnițar s.m. (fam.) Persoană care face afaceri dubioase, care realizează profituri personale pe căi necinstite, ilegale. • pl. -i. /bișniță + -ar.

BIȘNIȚAR, bișnițari, s. m. (Fam.) Persoană care practică afacerismul, realizând profituri personale pe căi necinstite, meschine; gheșeftar. – Bișniță + suf. -ar.

bișnițar s. m. (colocv., peiorativ) Persoană care face afaceri necinstite ◊ „Ne-a acostat cu vorbe șoptite printre dinți: «Am un ceas, chilipir, îl vând ieftin...» «Cum vă numiți?» îl întrebăm pe bișnițar.” I.B. 22 I 75 p. 6. ◊ „Îmbogățiții revoluției din decembrie pot fi împărțiți în trei categorii: bișnițarii, buticarii și noua nomenklatură.” R.lit. 18 VII 91 p. 2 (din bișniță + -ar; Graur C. 39; DN – alt sens, DEX)

BIȘNIȚAR ~i m. fam. Persoană care se ocupă cu afaceri mărunte (și necinstite); găinar. /bișniță + suf. ~ar

bișnițar (fam.) s. m., pl. bișnițari

bișnițar (fam.) s. m., pl. bișnițari

bișnițar s. m., pl. bișnițari

BIȘNIȚAR s., adj. v. afacerist, profitor, speculant.

bișnițar bișnițari s. m. persoană care practică bișnița