9 definiții pentru bișnițar

bișnițár sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: bișniță + -ar] (Fam) Persoană care face afaceri dubioase Si: (rar) gheșeftar.

BIȘNIȚÁR, bișnițari, s. m. (Fam.) Persoană care face bișniță; gheșeftar. – Bișniță + suf. -ar.

BIȘNIȚÁR, bișnițari, s. m. (Fam.) Persoană care practică afacerismul, realizând profituri personale pe căi necinstite, meschine; gheșeftar. – Bișniță + suf. -ar.

bișnițár (fam.) s. m., pl. bișnițári

BIȘNIȚÁR s., adj. v. afacerist, profitor, speculant.

BIȘNIȚÁR ~i m. fam. Persoană care se ocupă cu afaceri mărunte (și necinstite); găinar. /bișniță + suf. ~ar


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

bișnițár s. m., pl. bișnițári

bișnițár s. m. (colocv., peiorativ) Persoană care face afaceri necinstite ◊ „Ne-a acostat cu vorbe șoptite printre dinți: «Am un ceas, chilipir, îl vând ieftin...» «Cum vă numiți?» îl întrebăm pe bișnițar. I.B. 22 I 75 p. 6. ◊ „Îmbogățiții revoluției din decembrie pot fi împărțiți în trei categorii: bișnițarii, buticarii și noua nomenklatură.” R.lit. 18 VII 91 p. 2 (din bișniță + -ar; Graur C. 39; DN – alt sens, DEX)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

bișnițar bișnițari s. m. persoană care practică bișnița

Intrare: bișnițar
bișnițar substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bișnițar
  • bișnițarul
  • bișnițaru‑
plural
  • bișnițari
  • bișnițarii
genitiv-dativ singular
  • bișnițar
  • bișnițarului
plural
  • bișnițari
  • bișnițarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)