2 intrări
31 de definiții

Explicative DEX

BĂUT2, -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care și-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – V. bea.

băut2, ~ă a [At: LM / V: beut, ~ă / P: bă-ut / E: bea] 1 Care și-a astâmpărat setea. 2 Beat.

beunță sf vz beuță

beut, ~ă a vz băut2 corectat(ă)

beuță sf [At: LB / V: bău~, ~unță, ~ție / A: beuță / Pl: ~țe / E: srb bioce (bijelac)] (Min; Trs; Ban) 1 Pietricică (albă și rotundă, din râu). 2 Cremene. 3 Cuarț.

beuție sf vz beuță

bouță sf [At: ȚICHINDEAL, F. 288 / Pl: ~țe / E: ns cf beuță] Pietricică (bună de azvârlit).

băut2, -ă adj., s.f. 1 adj. Care a băut apă și și-a astîmpărat setea. Vitele băute au fost duse la pășune. 2 adj. (despre oameni) Care a băut (mai mult decît trebuie) băuturi alcoolice; care este în stare de ebrietate; beat. Era vesel, dar cam băut. 3 s.f. (fam.) Petrecere, sindrofie. După o băută zdravănă, era mahmur două zile. • pl. -ți, -te. și beut, -ă adj. /v. bea.

beut, -ă adj. v. băut2.

beuță s.f. (reg.) 1 Pietricică albă și rotundă, ce se găsește prin rîuri. 2 Cremene. 3 Cuarț. • pl. -e. /<srb. bioce.

BĂUT I. adj. 1 p. BEA 2 Beat: e cam ~ contr. NEBĂUT: a stat toată ziua ~ și nemîncat. II. sbst. Faptul de a bea: se tot gîndi cum s’ar putea desvăța bărbatul de la ~ul cel fără cumpăt (RET.); s’au așternut pe mîncate și pe ~e, veselindu-se împreună (CRG.).

❍BĂUȚĂ 👉 BEUȚĂ.

BEUȚĂ, BĂUȚĂ, BOUȚĂ (pl. -țe) sf. Trans. Băn. 💎 Cuarț; pietricică albă și rotundă, care se găsește în rîuri: aurul întru bouțe s’au prefăcut (ȚICH.).

BĂUT2, -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care și-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – V. bea.

BĂUT2, -Ă, băuți, -te, adj. 1. (Cu înțeles activ, mai ales în legătură cu mîncat) Care a băut și și-a astîmpărat setea. Să vii mîncat și băut. 2. Care a băut (mai mult decît trebuie) băuturi alcoolice; beat. V. amețit, cherchelit. Ce-i cu dumneata, omule? Ai? Ești. băut? DUMITRIU, B. F. 48. Vizitiul era cam băut, ca unul ce stătuse la petrecerea de nuntă. SADOVEANU, F. J. 406. ◊ (Substantivat) Făceau și ei pe trudiții și pe băuții. PAS, L. I 67.

BEUȚĂ, beuțe, s. f. (Transilv., Ban.) Pietricică albă și rotundă care se găsește în rîuri. Monedele îi păreau bucăți de tinichea, iar pietrele scumpe beuțe din albia TÎului. SLAVICI, O. I 358.

BĂUT2, -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care a băut și și-a astîmpărat setea. 2. Beat. – V. bea.

BEUȚĂ, beuțe, s. f. (Reg.) Pietricică albă și rotundă care se găsește prin rîuri. – Din sl. bioce.

BĂUT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A BEA. 2) (despre persoane) Care a consumat sau este sub efectul alcoolului; în stare de ebrietate; beat; turmentat. [Sil. bă-ut] /v. a bea

băut a. 1. care a băut: nemâncat și nebăut; 2. care e beat: e băut de dimineață. ║ n. fapta de a bea: bani de băut.

băút, -ă adj. Care e băut: vin băut. Care a băut: om băut. Beat: e beat răŭ. S.n. Acțiunea de a bea: s’a pus pe băut. Pe băute, bîn,d cu băutu: aicĭ nu e pe băute, ci pe muncite. – Vechĭ, iar azi Olt. Trans. beut.

beut- V. băut-.

Ortografice DOOM

beuță (desp. beu-) (reg.) s. f., g.-d. art. beuței; pl. beuțe

beuță (beu-) s. f., g.-d. art. beuței; pl. beuțe

beuță s. f. (sil. beu-), g.-d. art. beuței; pl. beuțe

Etimologice

beuță (beuțe), s. f.- Piatră, pietricică de rîu. Sb. bioce „alb, albeață” (DAR). Se folosește în Trans.

Sinonime

BĂUT adj. v. beat.

BEUȚĂ s. v. cremene, silex.

BĂUT adj. amețit, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat, (livr.) grizat, (rar) trecut, (înv. și pop.) candriu, (pop.) turlac, vîjîit, (reg.) amnărit, învinoșat, rătutit, vinos, (prin Ban.) chermeleu, (Transilv. și Maram.) șumen, (prin Transilv.) șumenit, (fam. fig.) afumat, aghesmuit, făcut, oțelit, pilit, sfințit, tămîiat, tîrnosit, trăsnit, turtit, (arg.) mahit, matol, matosit. (Om foarte ~.)

beuță s. v. CREMENE. SILEX.

Intrare: băut (adj.)
băut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băut
  • băutul
  • băutu‑
  • băută
  • băuta
plural
  • băuți
  • băuții
  • băute
  • băutele
genitiv-dativ singular
  • băut
  • băutului
  • băute
  • băutei
plural
  • băuți
  • băuților
  • băute
  • băutelor
vocativ singular — —
plural — —
beut adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beut
  • beutul
  • beută
  • beuta
plural
  • beuți
  • beuții
  • beute
  • beutele
genitiv-dativ singular
  • beut
  • beutului
  • beute
  • beutei
plural
  • beuți
  • beuților
  • beute
  • beutelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: beuță
  • silabație: beu-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beuță
  • beuța
plural
  • beuțe
  • beuțele
genitiv-dativ singular
  • beuțe
  • beuței
plural
  • beuțe
  • beuțelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beunță
  • beunța
plural
  • beunțe
  • beunțele
genitiv-dativ singular
  • beunțe
  • beunței
plural
  • beunțe
  • beunțelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beuție
  • beuția
plural
  • beuții
  • beuțiile
genitiv-dativ singular
  • beuții
  • beuției
plural
  • beuții
  • beuțiilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băuță
  • băuța
plural
  • băuțe
  • băuțele
genitiv-dativ singular
  • băuțe
  • băuței
plural
  • băuțe
  • băuțelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bouță
  • bouța
plural
  • bouțe
  • bouțele
genitiv-dativ singular
  • bouțe
  • bouței
plural
  • bouțe
  • bouțelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băut, băutăadjectiv

  • 1. Care și-a astâmpărat setea cu apă. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote Să vii mâncat și băut. DLRLC
    • format_quote Vitele băute au fost duse la pășune. DEXI
  • 2. Care a băut (mai mult decât trebuie) băuturi alcoolice. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    • format_quote Ce-i cu dumneata, omule? Ai? Ești. băut? DUMITRIU, B. F. 48. DLRLC
    • format_quote Vizitiul era cam băut, ca unul ce stătuse la petrecerea de nuntă. SADOVEANU, F. J. 406. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Făceau și ei pe trudiții și pe băuții. PAS, L. I 67. DLRLC
    • format_quote Era vesel, dar cam băut. DEXI
etimologie:
  • vezi bea DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM NODEX

beuță, beuțesubstantiv feminin

mineralogie; minerit regional
  • 1. Pietricică albă și rotundă care se găsește în râuri. MDA2 DEXI CADE DLRLC DLRM
    • format_quote Monedele îi păreau bucăți de tinichea, iar pietrele scumpe beuțe din albia rîului. SLAVICI, O. I 358. DLRLC
    • format_quote Aurul întru bouțe s’au prefăcut. (ȚICH.). CADE
  • 2. Cremene. MDA2 DEXI
    sinonime: cremene
  • 3. Cuarț. MDA2 DEXI CADE
    sinonime: cuarț
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.