15 definiții pentru betegeală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BETEGEÁLĂ, betegeli, s. f. (Pop.) Infirmitate. [Var.: betejeală s. f.] – Betegi + suf. -eală.

betegea sf [At: CORESI, EV. 216 / Pl: ~egeli / V: (reg) ~tejală, ~tejea / E: betegi + -eală] (Pop) 1 Infirmitate. 2 (Spc) Epilepsie.

betegea s.f. (pop.) Infirmitate. ♦ Spec. Epilepsie. • pl. -eli. și betejeală s.f. /betegi + -eală.

BETEGEÁLĂ s. f. v. betejeală.

BETEGEÁLĂ s. f. v. betejeală.

BETEJEÁLĂ, betejeli, s. f. (Pop.) Infirmitate. [Var.: betegeálă s. f.] – Betegi + suf. -eală.

BETEJEÁLĂ, betejeli, s. f. (Și în forma betegeală) Infirmitate, beteșug. Iată cauza întreitei ei betegeli. CARAGIALE, O. II 227. – Variantă: betegeálă s. f.

BETEJEÁLĂ, betejeli, s. f. Beteșug. [Var.: betegeálă s. f.] – Din beteji + suf. -eală.

BETEJEALĂ s. f. 1. (Mold., Trans. SE) Boală, îmbolnăvire. A: De va tuna în zodie Inorogului, ziua, război va fi și rău și betejală. G 1754, 48v-49r. La orice betejală leac usebit să afle, dară nu tot un leac la toate boalele să puie. ÎP, 59r; cf. G 1754, 40r, 44v, 50r; CAL. 1762, 117v, 120r; VI 1764, 20. C: După aceaea arată anu pe scurt, cum să va tîmpla creșterea și vremile și ce feli de betejeli vor fi. CAL. 1733, 4. Toți au cunoscut cum că betejala lui iaste netămăduitoare. ÎMP, 61v; cf. G 1693, 3v, 4v; CAL. 1733, 12; EG, 124; ÎMP, 62r. 2. (ȚR) Vătămare. Vredĭ. Betejală. LEX.1683, 13r. Etimologie: beteji + suf. -eală. Vezi și beteag, beteji, betejie, betejit, betejune, beteșig, nebetejit. Cf. beteșig; betejie, betejune. substantiv feminin

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

betegea (pop.) s. f., g.-d. art. betegelii; pl. betegeli

betejeálă s. f., g.-d. art. betejélii; pl. betejéli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BETEJEÁLĂ s. v. afecțiune, boală, infirmitate, invaliditate, maladie.

betejea s. v. AFECȚIUNE. BOALĂ. INFIRMITATE. INVALIDITATE. MALADIE.

Intrare: betegeală
betegeală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • betegea
  • betegeala
plural
  • betegeli
  • betegelile
genitiv-dativ singular
  • betegeli
  • betegelii
plural
  • betegeli
  • betegelilor
vocativ singular
plural
betejeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • betejea
  • betejeala
plural
  • betejeli
  • betejelile
genitiv-dativ singular
  • betejeli
  • betejelii
plural
  • betejeli
  • betejelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

betegea, betegelisubstantiv feminin

etimologie:
  • Betegi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.