13 definiții pentru betegeală betejeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BETEGEÁLĂ, betegeli, s. f. (Pop.) Infirmitate. [Var.: betejeală s. f.] – Betegi + suf. -eală.

betegea sf [At: CORESI, EV. 216 / Pl: ~egeli / V: (reg) ~tejală, ~tejea / E: betegi + -eală] (Pop) 1 Infirmitate. 2 (Spc) Epilepsie.

BETEGEÁLĂ s. f. v. betejeală.

BETEGEÁLĂ s. f. v. betejeală.

BETEGEÁLĂ s. f. v. betejeală.

BETEJEÁLĂ s. f. v. betegeală.

betejea v vz betegeală

BETEJEÁLĂ, betejeli, s. f. (Pop.) Infirmitate. [Var.: betegeálă s. f.] – Betegi + suf. -eală.

BETEJEÁLĂ, betejeli, s. f. (Și în forma betegeală) Infirmitate, beteșug. Iată cauza întreitei ei betegeli. CARAGIALE, O. II 227. – Variantă: betegeálă s. f.

BETEJEÁLĂ, betejeli, s. f. Beteșug. [Var.: betegeálă s. f.] – Din beteji + suf. -eală.

BETEJEALĂ s. f. 1. (Mold., Trans. SE) Boală, îmbolnăvire. A: De va tuna în zodie Inorogului, ziua, război va fi și rău și betejală. G 1754, 48v-49r. La orice betejală leac usebit să afle, dară nu tot un leac la toate boalele să puie. ÎP, 59r; cf. G 1754, 40r, 44v, 50r; CAL. 1762, 117v, 120r; VI 1764, 20. C: După aceaea arată anu pe scurt, cum să va tîmpla creșterea și vremile și ce feli de betejeli vor fi. CAL. 1733, 4. Toți au cunoscut cum că betejala lui iaste netămăduitoare. ÎMP, 61v; cf. G 1693, 3v, 4v; CAL. 1733, 12; EG, 124; ÎMP, 62r. 2. (ȚR) Vătămare. Vredĭ. Betejală. LEX.1683, 13r. Etimologie: beteji + suf. -eală. Vezi și beteag, beteji, betejie, betejit, betejune, beteșig, nebetejit. Cf. beteșig; betejie, betejune. substantiv feminin


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

betegeálă (pop.) s. f., g.-d. art. betegélii; pl. betegéli

betejeálă s. f., g.-d. art. betejélii; pl. betejéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BETEJEÁLĂ s. v. afecțiune, boală, infirmitate, invaliditate, maladie.

betejea s. v. AFECȚIUNE. BOALĂ. INFIRMITATE. INVALIDITATE. MALADIE.

Intrare: betegeală
betegeală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • betegea
  • betegeala
plural
  • betegeli
  • betegelile
genitiv-dativ singular
  • betegeli
  • betegelii
plural
  • betegeli
  • betegelilor
vocativ singular
plural
betejeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • betejea
  • betejeala
plural
  • betejeli
  • betejelile
genitiv-dativ singular
  • betejeli
  • betejelii
plural
  • betejeli
  • betejelilor
vocativ singular
plural

betegeală betejeală

etimologie:

  • Betegi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09