2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BETEÁLĂ s. f. (Adesea fig.) 1. Fir lung de metal auriu sau argintiu. ♦ Spec. Podoabă făcută din asemenea fire (pentru mirese). 2. (Bot.) Orzoaică-de-baltă (Vallisneria spiralis). [Var.: peteálă s. f.] – Din ngr. petálion.

BETEÁLĂ s. f. (Adesea fig.) 1. Fir lung de metal auriu sau argintiu. ♦ Spec. Podoabă făcută din asemenea fire (pentru mirese). 2. (Bot.) Orzoaică-de-baltă (Vallisneria spiralis). [Var.: peteálă s. f.] – Din ngr. petálion.

betea sf [At: ODOBESCU, S. III, 195 / V: pe~ / Pl: ~ele / E: ngr πετάλενογ] 1 Fir lung de metal auriu sau argintiu. 2 Podoabă din beteală (1) (pentru mirese). 3 (Bot; reg) Orzoaică-de-baltă (Vallisneria spiralis). 4 (Bot; îs) ~la-miresei Floare nedefinită mai îndeaproape. 5 (Bot; reg) Mătasea porumbului.

betea s.f. 1 Fir lung de metal auriu sau argintiu. ♦ Spec. Podoabă făcută din asemenea fire (pentru mirese, brazi de Crăciun etc.). Mirele... avea un smoc mare de beteală în piept (GAN.). 2 (bot.; reg.) Orzoaică-de-baltă (Vallisneria spiralis). ♦ Mătasea porumbului. • pl. -ele, (pop.) -i. și peteală s.f. /<ngr. πετάλιο(υ).

BETEÁLĂ s. f. Mănunchi de fire lungi de metal de culoarea aurului sau a argintului, cu care se împodobesc de obicei miresele la cununie. Venea... alaiul de nuntă, cu Dinu și Florica în frunte, gătiți cu flori și cu beteală. BUJOR, S. 34. ◊ (În metafore și comparații) Trec razele, cu străluciri ca de beteală. CAMIL PETRESCU, V. 98. Betelele lunii pline se revarsă peste vechi orășele adormite. M. I. CARAGIALE, C. 38. Un strop de-argint a lunecat Și, cu paloarea-i siderală, Pe cerul negru a-nsemnat Un fir subțire de beteală. TOPÎRCEANU, M. 65. Liniile șerpuite ale rîurilor se desprindeau ca fire crețe de beteală argintie. ODOBESCU, S. III 195. – Variantă: peteálă (SADOVEANU, Z. C. 331, EMINESCU, O. I 82) s. f.

BETEÁLĂ s. f. (Adesea fig.) Mănunchi de fire lungi de metal auriu sau argintiu, cu care se împodobesc de obicei miresele. [Var.: peteálă s. f.] – Ngr. petáli.

BETEÁLĂ f. Mănunchi de fire metalice lungi, lucioase (argintii sau aurii), cu care se împodobesc miresele. [G.-D. betelii; Sil. -tea-lă] /<ngr. petali

beteală f. vălul de fire (de aur sau de argint) ce poartă miresele pe cap, în ziua cununiei. [Gr. mod. PETÁLI, foaie de aur].

PETEÁLĂ s. f. v. beteală.

petea[1] sf vz beteală

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de cuv. principal petea LauraGellner

petea[1] sf vz beteală

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

pitea2[1] sf vz beteală

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

pitea[1] sf vz beteală

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

2) peteálă f., pl. elĭ (cp. cu pată, pete, adică „albeață la ochĭ”). Dos. Lovitură, albeață?

1) peteálă (est) și beteálă (vest) f., pl. (inuzitat) elĭ (ngr. petáli [vsl. petálo], foiță. V. petală). Fire lungĭ și turtite de aur saŭ de argint cu care miresele îșĭ împodobesc capu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

betea s. f., g.-d. art. betelii

beteálă s. f., g.-d. art. betélii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BETEÁLĂ s. (reg.) tel. (~ miresei).

BETEALA-REGÍNEI s. v. drăgaică, sânziană albă.

beteala-reginei s. v. DRĂGAICĂ. SÎNZIANĂ ALBĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

beteálă (-éli), s. f.1. Podoabă din fire de metal auriu (arareori argintiu) pe care miresele și-o pun în cap. – 2. Mătase de porumb. Var. peteală, betea. Ngr. πετάλιον „foiță de aur”, de unde lat. med. petalum „lamina aurea in capite Romani pontificis” (Du Cange); probabil încă un detaliu faptul că costumul tipic al țăranului român imită moda imperială bizantină. După Cihac, II, 685 și Candrea, din gr. πετάλον, ngr. πετάλι „foaie, petală”. Totuși, chiar Cihac derivă peteală din sl. petalja „nod”, ca și cum ar fi un cuvînt diferit. Var. este un sing. refăcut, cf. Byck-Graur 29.

Intrare: beteală
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • betea
  • beteala
plural
genitiv-dativ singular
  • beteli
  • betelii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petea
  • peteala
plural
genitiv-dativ singular
  • peteli
  • petelii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: beteala-reginei
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beteala-reginei
plural
genitiv-dativ singular
  • betelii-reginei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

beteasubstantiv feminin

adesea figurat
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.