2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BETEÁLĂ s. f. (Adesea fig.) 1. Fir lung de metal auriu sau argintiu. ♦ Spec. Podoabă făcută din asemenea fire (pentru mirese). 2. (Bot.) Orzoaică-de-baltă (Vallisneria spiralis). [Var.: peteálă s. f.] – Din ngr. petálion.

BETEÁLĂ s. f. (Adesea fig.) 1. Fir lung de metal auriu sau argintiu. ♦ Spec. Podoabă făcută din asemenea fire (pentru mirese). 2. (Bot.) Orzoaică-de-baltă (Vallisneria spiralis). [Var.: peteálă s. f.] – Din ngr. petálion.

betea sf [At: ODOBESCU, S. III, 195 / V: pe~ / Pl: ~ele / E: ngr πετάλενογ] 1 Fir lung de metal auriu sau argintiu. 2 Podoabă din beteală (1) (pentru mirese). 3 (Bot; reg) Orzoaică-de-baltă (Vallisneria apiralis). 4 (Bot; îs) ~la-miresei Floare nedefinită mai îndeaproape. 5 (Bot; reg) Mătasea porumbului.

BETEÁLĂ s. f. Mănunchi de fire lungi de metal de culoarea aurului sau a argintului, cu care se împodobesc de obicei miresele la cununie. Venea... alaiul de nuntă, cu Dinu și Florica în frunte, gătiți cu flori și cu beteală. BUJOR, S. 34. ◊ (În metafore și comparații) Trec razele, cu străluciri ca de beteală. CAMIL PETRESCU, V. 98. Betelele lunii pline se revarsă peste vechi orășele adormite. M. I. CARAGIALE, C. 38. Un strop de-argint a lunecat Și cu paloarea-i siderală, Pe cerul negru a-nsemnat Un fir! subțire de beteală. TOPÎRCEANU, M. 65. Liniile, șerpuite ale rîurilor se desprindeau ca fire crețe de beteală argintie. ODOBESCU, S. III 195. – Variantă: peteálă (SADOVEANU, Z. C. 331, EMINESCU, O. I 82) s. f.

BETEÁLĂ s. f. (Adesea fig.) Mănunchi de fire lungi de metal auriu sau argintiu, cu care se împodobesc de obicei miresele. [Var.: peteálă s. f.] – Ngr. petáli.

BETEÁLĂ f. Mănunchi de fire metalice lungi, lucioase (argintii sau aurii), cu care se împodobesc miresele. [G.-D. betelii; Sil. -tea-lă] /<ngr. petali

beteală f. vălul de fire (de aur sau de argint) ce poartă miresele pe cap, în ziua cununiei. [Gr. mod. PETÁLI, foaie de aur].

PETEÁLĂ s. f. v. beteală.

PETEÁLĂ s. f. v. beteală.

petea[1] sf vz beteală

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de cuv. principal petea LauraGellner

petea[1] sf vz beteală

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

pitea2[1] sf vz beteală

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

pitea[1] sf vz beteală

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

PETEÁLĂ s. f. V. beteală.

1) peteálă (est) și beteálă (vest) f., pl. (inuzitat) elĭ (ngr. petáli [vsl. petálo], foiță. V. petală). Fire lungĭ și turtite de aur saŭ de argint cu care miresele îșĭ împodobesc capu.

2) peteálă f., pl. elĭ (cp. cu pată, pete, adică „albeață la ochĭ”). Dos. Lovitură, albeață?


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

beteálă s. f., g.-d. art. betélii

beteálă s. f., g.-d. art. betélii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BETEÁLĂ s. (reg.) tel. (~ miresei).

BETEA s. (reg.) tel. (~ miresei.)

arată toate definițiile

Intrare: beteală
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • betea
  • beteala
plural
genitiv-dativ singular
  • beteli
  • betelii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petea
  • peteala
plural
genitiv-dativ singular
  • peteli
  • petelii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: beteala-reginei
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beteala-reginei
plural
genitiv-dativ singular
  • betelii-reginei
plural
vocativ singular
plural

beteală peteală adesea figurat

  • 1. Fir lung de metal auriu sau argintiu.
    surse: DEX '98 DEX '09
    • 1.1. prin specializare Podoabă făcută din asemenea fire (pentru mirese).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
      exemple
      • Venea... alaiul de nuntă, cu Dinu și Florica în frunte, gătiți cu flori și cu beteală. BUJOR, S. 34.
        surse: DLRLC
      • metaforic în comparații Trec razele, cu străluciri ca de beteală. CAMIL PETRESCU, V. 98.
        surse: DLRLC
      • metaforic în comparații Betelele lunii pline se revarsă peste vechi orășele adormite. M. I. CARAGIALE, C. 38.
        surse: DLRLC
      • metaforic în comparații Un strop de-argint a lunecat Și cu paloarea-i siderală, Pe cerul negru a-nsemnat Un fir subțire de beteală. TOPÎRCEANU, M. 65.
        surse: DLRLC
      • metaforic în comparații Liniile șerpuite ale rîurilor se desprindeau ca fire crețe de beteală argintie. ODOBESCU, S. III 195.
        surse: DLRLC
  • 2. botanică (Vallisneria spiralis).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: orzoaică-de-baltă

etimologie: