24 de definiții pentru beteșug

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BETEȘUG, beteșuguri, s. n. 1. (Pop.) Infirmitate, invaliditate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. ♦ Fig. Defecțiune. 2. (Reg.) Boală. – Din magh. betegség.

BETEȘUG, beteșuguri, s. n. 1. (Pop.) Infirmitate, invaliditate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. ♦ Fig. Defecțiune. 2. (Reg.) Boală. – Din magh. betegség.

beteșug sn [At: CORESI, ap. GCR I, 26/7 / V: ig, ~șag, (îrg) ~tegșig, ~tegșâg / Pl: ~uri / E: mg betegség] 1 (Trs; înv) Boală. 2 (Mol; înv) Boală epidemică mortală. 3 (Mun; înv) Boală ce produce handicap fizic. 4 (Pop) Infirmitate. 5 (Pop; rar) Epilepsie. 6 (Fig) Defect moral Si: cusur. 1 (Fig) Defecțiune.

beteșug s.n. 1 (pop.) Infirmitate, invaliditate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. Răbdarea asta, cu anii, i-a devenit beteșug (CAM.). ♦ Fig. Defecțiune. Motorul mașinii are un beteșug. 2 (reg.) Boală. Beteșug de tuse. • pl. -uri. /<magh. betegség.

BETEȘUG, Maram. Oaș. BETEȘIG (pl. -guri) sn. 🩺 1 Vătămătură (la o parte a trupului) 2 Mold. Tr.-Carp. Boală [ung. betegség].

BETEȘUG, beteșuguri, s. n. 1. Defect corporal; infirmitate. Se pregătea să-și meșterească beteșugurile unei pleoape. GALAN, Z. R. 157. Cunoșteau după dinți gloaba. Ii găseau beteșugul dintr-o ochire. PAS, L. I 58. Un om în puterea vîrstei, frumos în puterea cuvîntului, voinic, fără nici un beteșug. HOGAȘ, DR. 239. ◊ Fig. Dacă îi spune sunetul că s-a slăbit un șurub, caută beteșugul, îngenunche lîngă linie, scoate cheia, strînge șurubul slab. STANCU, D. 274. ♦ Fig. Defect moral, cusur. Răbdarea asta, cu anii, i-a devenit beteșug. CAMILAR, TEM. 272. Sentimentalismul lui era un beteșug ridicol. BART, E. 200. 2. (Mai ales în Transilv.) Boală. Doftorul pricepe la de astea, de-ale beteșugului și de-ale morții. RETEGANUL, P. III 83.

BETEȘUG, beteșuguri, s. n. 1. Infirmitate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. 2. (Reg.) Boală. – Magh. betegség „boală”.

BETEȘUG ~uri n. 1) Neajuns fizic; infirmitate. 2) fig. Defect care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat sau a unui mecanism. 3) fig. Proces patologic care tulbură echilibrul normal al organismului; boală. /<ung. betegség

beteșug n. boală: beteșug de tuse. [Ung. BETEGSÉG].

beteșúg n., pl. urĭ (ung. betegség). Infirmitate.

BETEȘIG s. n. (Ban., Criș., Trans. SV) Boală. Întristat de beteșugul sau boala featei sale. SICRIUL DE AUR, apud TEW. Boalele ceale multe și beteșigurile și ustăneala le vindecă somnul. MOL. 1695, 94r. Infirmitas. Betegsigul. Betegségh. LEX. MARS., 217. Invaletudo. Betegsigul. Betegségh. LEX. MARS., 220. Pre noi au pogorîtu toată amărăciunea … și totu beteșigul. MISC. SEC. XVII, 55v; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; MOL. 16762, 112r; VISKI, apud TEW; MISC. SEC. XVII, 9r, 183v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; OG, 391. Variante: beteșug (SICRIUL DE AUR, apud TEW; MISC. SEC. XVII, 9r; OG, 391). Etimologie: magh. betegség. Vezi și beteag, betejeală, beteji, betejie, betejit, betejune, nebetejit. Cf. betejeală (1). substantiv neutru

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

beteșug (pop.) s. n., pl. beteșuguri

beteșug (pop.) s. n., pl. beteșuguri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BETEȘUG s. v. afecțiune, boală, cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, infirmitate, insuficiență, invaliditate, lacună, lipsă, maladie, meteahnă, nărav, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.

beteșug s. v. AFECȚIUNE. BOALĂ. CUSUR. DEFECT. DEFICIENȚĂ. IMPERFECȚIUNE. INFIRMITATE. INSUFICIENȚĂ. INVALIDITATE. LACUNĂ. LIPSĂ. MALADIE. METEAHNĂ. NĂRAV. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

beteșig, beteșiguri, (beteșâg, beteșug), s.n. (reg.; med.) 1. Boală: „În anul Domnului 1815, în 22 de zile ale lui martie, fiind în beteșug, Ofrim Ioan au dat un Ceaslov de Blaj, pomană la sfânta beserică ce bătrână” (Socolon, 2005: 173). 2. Epilepsie; baiu cel mare. 3. Infirmitate. – Din magh. betegség „boală” (MDA).

beteșig, beteșiguri, (beteșâg, beteșug), s.n. – (reg.; med.) 1. Boală: „Adă-mi vin din fogodău, / M-o luat beteșug greu” (Bilțiu, 2006: 107). 2. Epilepsie; baiu cel mare. 3. Infirmitate. – Din magh. betegség „boală” (MDA).

beteșig, -uri, (beteșâg, beteșug), s.n. – (med.) 1. Boală. 2. Epilepsie; baiu cel mare. 3. Infirmitate. – Din magh. betegség „boală” (MDA).

Intrare: beteșug
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beteșug
  • beteșugul
  • beteșugu‑
plural
  • beteșuguri
  • beteșugurile
genitiv-dativ singular
  • beteșug
  • beteșugului
plural
  • beteșuguri
  • beteșugurilor
vocativ singular
plural
betegșig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
betegșâg
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
beteșig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
beteșag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

beteșug, beteșugurisubstantiv neutru

  • 1. popular Infirmitate, invaliditate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se pregătea să-și meșterească beteșugurile unei pleoape. GALAN, Z. R. 157. DLRLC
    • format_quote Cunoșteau după dinți gloaba. Îi găseau beteșugul dintr-o ochire. PAS, L. I 58. DLRLC
    • format_quote Un om în puterea vîrstei, frumos în puterea cuvîntului, voinic, fără nici un beteșug. HOGAȘ, DR. 239. DLRLC
    • format_quote figurat Dacă îi spune sunetul că s-a slăbit un șurub, caută beteșugul, îngenunche lîngă linie, scoate cheia, strînge șurubul slab. STANCU, D. 274. DLRLC
    • 1.1. figurat Defect moral. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Răbdarea asta, cu anii, i-a devenit beteșug. CAMILAR, TEM. 272.
      • format_quote Sentimentalismul lui era un beteșug ridicol. BART, E. 200.
    • 1.2. figurat Defecțiune. DEX '09 DEX '98
      sinonime: defecțiune
  • 2. regional Boală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: boală
    • format_quote Doftorul pricepe la de astea, de-ale beteșugului și de-ale morții. RETEGANUL, P. III 83. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.