12 definiții pentru berlină

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

berlínă sf [At: DA / Pl: ~ne / E: fr berline] 1 (Înv) Trăsură mare, închisă, asemănătoare cupeului, cu două banchete față în față. 2 Autoturism cu două sau patru portiere și patru geamuri laterale.

BERLÍNĂ, berline, s. f. (Înv.) 1. Trăsură mare, închisă, asemănătoare cupeului, cu două banchete așezate față în față. 2. Autoturism cu două sau patru portiere și cu patru geamuri laterale. – Din fr. berline, it. berlina.

BERLÍNĂ, berline, s. f. (Înv.) 1. Trăsură mare închisă, asemănătoare cu cupeul, cu două banchete așezate față în față. 2. Autoturism cu două sau patru portiere și cu patru geamuri laterale. – Din fr. berline, it. berlina.

BERLÍNĂ, berline, s. f. (Învechit, rar) Tip de trăsură, în formă de cupeu, cu patru locuri. La noapte luați o berlină și plecați. CAMIL PETRESCU, T. II 476.

BERLÍNĂ, berline, s. f. (Înv.) Tip de trăsură în formă de cupeu, cu patru locuri. – Fr. berline (it. berlina).

BERLÍNĂ s.f. 1. Trăsură în formă de cupeu cu patru locuri (fabricată pentru prima oară la Berlin). 2. Caroserie de automobil cu patru uși și patru geamuri mobile laterale; sedan. [< fr. bérline, cf. it. berlina].

BERLÍNĂ s. f. 1. trăsură; cupeu cu patru locuri. 2. caroserie de automobil cu patru uși și patru geamuri laterale. (< fr. bérline)

*berlínă f., pl. e (fr. berline, d. orașu Berlin, de unde a venit moda unor asemenea trăsuri). Un fel de cupeŭ maĭ mare, cu doŭă canapele, ca și landou. V. butcă, rădvan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

berlínă s. f., g.-d. art. berlínei; pl. berlíne

berlínă s. f., g.-d. art. berlínei; pl. berlíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BERLÍNĂ s. (înv.) leagăn. (~ semăna cu un cupeu.)

BERLI s. (înv.) leagăn. (~ semăna cu un cupeu.)

Intrare: berlină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berli
  • berlina
plural
  • berline
  • berlinele
genitiv-dativ singular
  • berline
  • berlinei
plural
  • berline
  • berlinelor
vocativ singular
plural

berlină învechit

  • 1. Trăsură mare, închisă, asemănătoare cupeului, cu două banchete așezate față în față.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: leagăn un exemplu
    exemple
    • La noapte luați o berlină și plecați. CAMIL PETRESCU, T. II 476.
      surse: DLRLC
  • 2. Autoturism cu două sau patru portiere și cu patru geamuri laterale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: sedan

etimologie: