berlină s.f. 1 (înv.) Trăsură în formă de cupeu, cu patru locuri (fabricată pentru prima oară în Berlin). 2 Caroserie de automobil cu patru uși și cu patru geamuri mobile laterale. ♦ Mașină avînd acest tip de caroserie. ◊ (adj.) Dacie berlină. • pl. -e. /<fr. bérline, it. berlina.