2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÉLDIE, beldii, s. f. (Reg.) 1. Prăjină lungă și subțire; par lung. 2. Cotor, tulpină la unele plante erbacee. – Et. nec.

BÉLDIE, beldii, s. f. (Reg.) 1. Prăjină lungă și subțire; par lung. 2. Cotor, tulpină la unele plante erbacee. – Et. nec.

beldie sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: bâl~ / Pl: ~dii / E: nct] 1 (Mol; Buc) Tulpină la plante erbacee Si: cotor, tulei, curpen, vrej. Cf bâlie. 2 (Mpl) Buruieni. 3 Fâșie din coaja unui copac Si: beligă. 4 Prăjină lungă (și subțire). 5 (Înv) Prăjină a undiței. 6 (Iht) Lăteț. corectată

beldie s.f. (reg.) 1 Prăjină lungă și subțire; par lung. 2 Tulpină la unele plante erbacee. 3 Fîșie din coaja unui copac. 4 (mai ales la pl.) Buruieni, bălării. ◊ pl. -ii. g. -d. -iei. și bîldie s.f. /etimol. nec.

BÉLDIE, beldii, s. f. (Regional) 1. Prăjină lungă și subțire, par lung. L-am... pălit la moalele capului cu beldia. STANCU, D. 145. 2. Cotor, tulpină la unele plante erbacee. Acestea sînt beldii la tine? Nu vezi că-s coșcogeamite copaci groși și nalți, crescuți cumsecade?. SBIERA, P. 181. Băiatul umblă după arc, pușcă de soc... La dînsul dudăul de boz și de urzice și beldiile de pelin ori lumînărică îi cine știe ce pădure! SEVASTOS, N. 1. ♦ (Mai ales la pl.) Bălării, buruieni. Am luat pușca și am pornit-o razna, peste cîmpuri, prin beldii, prin mlaștini, pe miriști. SADOVEANU, O. 1 36.

BÉLDIE, beldii, s. f. (Reg.) 1. Prăjină lungă și subțire; par lung. 2. Cotor, tulpină la unele plante erbacee. ♦ Bălărie, buruiană.

beldie f. 1. Mold. buruiană înaltă și uscată; 2. prăjină lungă și dreaptă: ce știe boul de beldie. [Origină necunoscută].

béldie f. (var. din bold). Est. Nuĭa de bătut orĭ de îmboldit vitele la mers. Cotoarele care rămîn după cosit orĭ secerat și care te înțeapă cînd mergĭ saŭ cînd te culci pe ele. Vest. Prăjină (de sprijinit frînghia de rufe ș.a.). V. jerdie și paliță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

beldie (reg.) (-di-e) s. f., art. beldia (-di-a), g.-d. art. beldiei; pl. beldii, art. beldiile (-di-i-)

béldie s. f. (sil. -di-e), art. béldia (sil. -di-a), g.-d. art. béldiei; pl. béldii, art. béldiile (sil. -di-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÉLDIE s. v. bălărie, băț, buruiană, coadă, cotor, curpen, nuia, par, prăjină, tuleu, tulpină, vargă, vrej.

beldie s. v. BĂLĂRIE. BĂȚ. BURUIANĂ. COADĂ. COTOR. CURPEN. NUIA. PAR. PRĂJINĂ. TULEU. TULPINĂ. VARGĂ. VREJ.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BELDIE, Alexandru (n. 1912, București), botanist român. Studii de fitotaxonomie, geobotanică, ecologie, cartografie silvică, silvicultură, etnobotanică. Colaborator principal la lucrarea „Flora României”.

BELDIE subst. 1. – b. (Bîr I); -s. 2. Beldi, nobil, ard. (Șincai, III). 3. Băldi și Băldeasca tt. 4. Beldea (16 A I 534); – D., olt. (BCI VIII 23); Beldei fam. (Tec I). 5. Beldiun (Ard). 6. + -man: Beldeman, T., mold. (Sd V 18); Beldiman (17 A I 88; Tec I; Arh; Puc); Alecu – șcriitor; – poreclă cu sens de „om înalt ca o beldie = prăjină” (Sc). 7. + -ici:Beldici + -an augmentativ, ca în Drăghicean, Bărbucean: Beldicean(u), N. poet. 8. Beldia s. 9. Cf. Bildea, Necșat (16 B IV 187).

Intrare: Beldie
Beldie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Beldie
Intrare: beldie
  • silabație: bel-di-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beldie
  • beldia
plural
  • beldii
  • beldiile
genitiv-dativ singular
  • beldii
  • beldiei
plural
  • beldii
  • beldiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

beldie, beldiisubstantiv feminin

regional
  • 1. Prăjină lungă și subțire; par lung. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote L-am... pălit la moalele capului cu beldia. STANCU, D. 145. DLRLC
  • 2. Cotor, tulpină la unele plante erbacee. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acestea sînt beldii la tine? Nu vezi că-s coșcogeamite copaci groși și nalți, crescuți cumsecade? SBIERA, P. 181. DLRLC
    • format_quote Băiatul umblă după arc, pușcă de soc... La dînsul dudăul de boz și de urzice și beldiile de pelin ori lumînărică îi cine știe ce pădure! SEVASTOS, N. 1. DLRLC
    • 2.1. mai ales la plural Bălării, buruieni. DLRLC
      • format_quote Am luat pușca și am pornit-o razna, peste cîmpuri, prin beldii, prin mlaștini, pe miriști. SADOVEANU, O. 1 36. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.