BELDIE subst. 1. – b. (Bîr I); -s. 2. Beldi, nobil, ard. (Șincai, III). 3. Băldi și Băldeasca tt. 4. Beldea (16 A I 534); – D., olt. (BCI VIII 23); Beldei fam. (Tec I). 5. Beldiun (Ard). 6. + -man: Beldeman, T., mold. (Sd V 18); Beldiman (17 A I 88; Tec I; Arh; Puc); Alecu – șcriitor; – poreclă cu sens de „om înalt ca o beldie = prăjină” (Sc). 7. + -ici: ◊ Beldici + -an augmentativ, ca în Drăghicean, Bărbucean: Beldicean(u), N. poet. 8. Beldia s. 9. Cf. Bildea, Necșat (16 B IV 187).