2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

beárcă f. d. berc 2.

BERC2, BEÁRCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără țugui, teșit. – Et. nec.

BERC2, BEÁRCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără țugui, teșit. – Et. nec.

berc4 sm [At: MARIAN, D. 216 / Pl: ~rci / E: nct] (Atm; Trs; Buc; sîs bercii nasului) Parte cărnoasă dintre nări Si: (pop) punticica nasului.

berc3, bearcă [At: DAMÉ, T. 29 / V: berg / Pl: ~rci, berce / E: nct] 1 a (D. animale) Cu coada scurtă. 2 a ( Spc; d. bou și vacă) Cu coada fără șfichi. 3 a (D. animale) Fără coadă Cf ciumpav, ciopârtac, retezat. 4 af (D. căciuli) Fără vârf. 5 af (D. căciuli) Teșit. 6 af (D. cămăși) Scurt.

berc2, bearcă adj. 1 (despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată. ♦ Care este fără coadă. ♦ Spec. (despre boi sau vaci) Cu coada fară șfichi. 2 (despre căciuli) Fără vîrf, fără țugui; teșit. 3 (despre cămăși) Scurt. • pl. -ci, -ce. /cf. germ. brecha.

berc1 s.n. (reg.) Dumbravă, pădurice. • pl. -uri. /<magh. berek.

BERC2, BEÁRCĂ, berci, -e, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă; (despre boi și vaci) cu coada fără șfichi sau fără canaf. Ce! Vrei să las vulpea bearcă? Dar mai bine să te ia pe tine dracul de o mie de ori decît să rămîie vulpea mea fără coadă! ODOBESCU, S. III 47. Vro cinci sute de berberi... Tot berberi de coade berci. TEODORESCU, P, P. 474. 2. (Numai f., despre căciulă) Teșită, fără vîrf, fără țugui. Purta pe cap o căciulă bearcă, roșcată. PAS, L. I 20. ♦ (Substantivat) Sub bearca de căciulă îmi stă capul, iar sub haine... eu. VISSARION, B. 32.

BERC2, BEÁRCĂ, berci, -e, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli, la f.) Fără vîrf; teșită.

BERC beárcă (berci, bérce) 1) (despre animale) Care are coadă scurtă sau tăiată; cu coada scurtă sau fără coadă. 2) (despre căciuli) Care nu are vârf; fără țugui; turtit; teșit. /Orig. nec.

berc a. cu coada mai scurtă sau fără sfichiu (vorbind de vite și de păsări): găină bearcă. [Origină necunoscută].

2) berc și bearcă adj., pl. ercĭ, erce (d. vgerm. brecha, ngerm. bruch, frîntură, sfărămătură, de unde vine și pv. brec și berc, știrb, berco, oaie știrbă, berca, crestătură, cat. bercar, a micșora, it. breccia, fr. bréche, sp. pg. brecha, spărtură, frîntură. Evoluțiunea înțelesuluĭ e: „micșorat, scurtat, berc”.). Fără coadă: vulpe, găină bearcă. C. cĭumpav și cĭubelc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

berc1 adj. m., pl. berci; f. bearcă, pl. berce

berc adj. m., pl. berci; f. sg. beárcă, pl. bérce

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

berc (beárcă), adj. – Cu coada scurtă sau fără coadă. Probabil din v. germ. brecha (› germ. Bruch „fragment”, fr. brèche, de unde sp. brecha), prin intermediul unui cuvînt sl. pe care nu îl cunoaștem; cf. sb., bg. birka „oaie cu lînă creață”, ceh. birka „oaie obișnuită”, pol. bierka „oaie fără coadă” (Cihac, II, 481), care ar putea foarte bine proveni din rom. (DAR). După Bogrea, Dacor., I, 257, din lat. *brevicus (< brevis). – Der. bercă, s. f. (oaie cu lînă creață și scurtă); bîrcă, s. f. (oaie cu lînă creață); bîrcaci, s. m. (cioban).

Intrare: bearcă
bearcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: berc (adj.)
berc2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A56)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berc
  • bercul
  • bercu‑
  • bearcă
  • bearca
plural
  • berci
  • bercii
  • berce
  • bercele
genitiv-dativ singular
  • berc
  • bercului
  • berce
  • bercei
plural
  • berci
  • bercilor
  • berce
  • bercelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

berc, bearcăadjectiv

  • 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ce! Vrei să las vulpea bearcă? Dar mai bine să te ia pe tine dracul de o mie de ori decît să rămîie vulpea mea fără coadă! ODOBESCU, S. III 47. DLRLC
    • format_quote Vro cinci sute de berbeci... Tot berbeci de coade berci. TEODORESCU, P, P. 474. DLRLC
  • 2. feminin (Despre căciuli) Fără vârf, fără țugui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: teșit
    • format_quote Purta pe cap o căciulă bearcă, roșcată. PAS, L. I 20. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Sub bearca de căciulă îmi stă capul, iar sub haine... eu. VISSARION, B. 32. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.