17 definiții pentru beșlic beșlig


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

beșlic sm [At: I. GHICA, S. 506 / V: ~ig sn / Pl: ~ici, ~ice / E: tc beşlic] 1 (Înv) Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească Si: (Mol) feudar. 2 Bucată rotundă de pâslă de pus sub obiectul ce se poartă pe cap.

BEȘLÍC, beșlici, s. m. (Înv.) Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească. – Din tc. beșlik.

BEȘLÍC, beșlici, s. m. Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească. – Din tc. beșlik.

BEȘLÍC, beșlici, s. m. (Învechit) Monedă; turcească de 5 parale, care circula în Muntenia. I-am trimis [bulgări de aur și de argint]... ca să-i bată la tarapana cu tura de mahmudele și beșlici. GHICA, S. 506. – Variantă: beșlíg (HOGAȘ, DR. II 161) s. m.

BEȘLÍC, beșlici, s. m. (Înv.) Monedă turcească de 5 parale, care circula în Muntenia. – Tc. beșlik.

beșlic n. veche monedă turcească, în valoare de 5 parale, ce circula mai ales în Muntenia: și niște beșlici tot de câte cinci POP. [Turc. REȘLIK].

beșlíc m. (turc. bešlik, d. beš, cincĭ). Gologan turcesc de cincĭ parale care circula în Țara Românească și care se numea în Moldova pendar. Pĭesă turcească de argint de cincĭ lei (piaștri): la 1833 un beșlic valora 6 leĭ de țară (Iorga, Negoț 226 și Șăĭn. Infl. Or.). V. patacă și pitac 1.

bagi-beșlíc sn vz balgi-bașlâc

balcí-beșlíc sn vz balgi-bașlâc

balgí-beșlíc sn vz balgi-bașlăc

BALGI-BAȘLÎC s.n. (Mold.) Tribut de miere dat de moldoveni tătarilor. Irimia-Vodă … îndată au agiuns cu daruri la hanul, … au legat atunci și mierea ce să dă în toți anii balci-bașlîc. N. COSTIN. Au plătit și birul deplin, și bairamlîcul acelui an, și balgi-bașlîcurile, și mierea și ceara ce să dă la mutpacul împărătesc. AXINTE URICARIUL. Variante: bagi-beșlic (N. COSTIN), balci-bașlîc (N. COSTIN), balci-beșlic (N. COSTIN). Etimologie: tc. balcı bașlık. Vezi și balgi-bașa. substantiv neutru


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

beșlíc (înv.) s. m., pl. beșlíci

beșlíc s. m., pl. beșlíci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BEȘLÍC s. (înv. și reg.) pendar. (~ul era o monedă turcească.)

BEȘLIC s. (înv. si reg.) pendar. (~ era o monedă turcească.)

Intrare: beșlic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beșlic
  • beșlicul
  • beșlicu‑
plural
  • beșlici
  • beșlicii
genitiv-dativ singular
  • beșlic
  • beșlicului
plural
  • beșlici
  • beșlicilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beșlig
  • beșligul
plural
  • beșligi
  • beșligii
genitiv-dativ singular
  • beșlig
  • beșligului
plural
  • beșligi
  • beșligilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

beșlic beșlig

  • 1. Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pendar un exemplu
    exemple
    • I-am trimis [bulgări de aur și de argint]... ca să-i bată la tarapana cu tura de mahmudele și beșlici. GHICA, S. 506.
      surse: DLRLC

etimologie: