beșlic s.m. (înv.) 1 Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Romanească. 2 Bucată rotundă de pîslă care se punea sub obiectul ce se poartă pe cap. Cu tipsiile așezate, cu mult echilibru, pe beșlice – cercușoare de pîslă – de pe cap (Ral.). • pl. -ci. și beșlig s.n. /<tc. beșlik.