2 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BEȘICÁT, -Ă adj. v. bășicat.

BEȘICÁT, -Ă adj. v. bășicat.

BEȘICÁT, -Ă adj. v. bășicat.

beșicat2, ~ă a vz bășicat2

beșicat, -ă adj. v. bășicat.

beșicát, -ă adj. adj. Est. Cu beșicĭ: pele beșicată. Strugurĭ beșicațĭ, albĭ, cu boabe mari și pelița supțire. – În vest. bă-.

BĂȘICÁ, bășíc, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a face bășici; a (se) umple de bășici. [Var.: (reg.) beșicá vb. I] – Din bășică.

BĂȘICÁ, bășíc, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a face bășici; a (se) umple de bășici. [Var.: (reg.) beșicá vb. I] – Din bășică.

BĂȘICÁT, -Ă, bășicați, -te, adj. Cu bășici, plin de bășici. [Var.: (reg.) beșicát, -ă adj.] – V. bășica.

BĂȘICÁT, -Ă, bășicați, -te, adj. Cu bășici, plin de bășici. [Var.: (reg.) beșicát, -ă adj.] – V. bășica.

BEȘICÁ vb. I v. bășica.

bășicá [At: CĂLINESCU, E. O. II, 88 / V: beș- / Pzi: (rar) bășic / E: ml vessicare] 1-2 vtr A (se) umple de bășici (1). 2 vr A căpăta bășici (1). 3 vt (Fig) A bate pe cineva tare, încât să i se bășice (2) trupul. 4 vr (Pan; d. zugrăveli, ziduri) A se coșcovi.

bășicát1 sn [At: MDA ms / V: beș- / Pl: ~uri / E: bășica] 1-3 Bășicare (1-3).

bășicat2, ~ă a [At: BARONZI, L. 94 / V: beș~ / Pl: ~ați, ~e / E: bășica] 1 Care este acoperit cu bășici (1). 2 Care este în formă de bășică (1). 3 (Fig) Bășicat2 (1) în urma bătăii. 4 (Pan; d. zugrăveli, ziduri) Coșcovit2.

bășicat, -ă adj. 1 Care este plin de bășici, care are bășici. 2 (pop.) În formă de bășică. 3 (pop.; despre zugrăveli, tencuieli, ziduri etc.) Care este coșcovit. • pl. -ți, -te. și (pop.) beșicat, -ă adj. /v. bășica.

BĂȘICÁ, bășíc, vb. I. Tranz. A face sau a produce cuiva bășici. Rele-s, bade, frigurile, Da mai rele dragostele: Frigurile te bășică, Dragostele te usucă. BIBICESCU, P. P. 7. ◊ Refl. A se umple de bășici. Fața li se bășicase de sudoare. BUJOR, S. 100. – Variantă: (Mold., Transilv.) beșicá vb. I.

BĂȘICÁT, -Ă, bășicați, -te, adj. (Despre corp sau piele) Cu bășici, plin de bășici. (Atestat în forma beșicat) Se duse și el cu talpele beșicate pe urma lui Oșlobanu. CREANGĂ, A. 102. – Variantă: beșicát, -ă adj.

BĂȘICÁ, bășíc, vb. I. Tranz. A produce cuiva bășici. ♦ Refl. A se umple de bășici, a face bășici. [Var.: (reg.) beșicá vb. I] – Din bășică.

BĂȘICÁT, -Ă, bășicați, -te, adj. (Despre corp sau piele) Cu bășici, plin de bășici. [Var.: (reg.) beșicát, -ă adj.] – V. bășica.

A BĂȘICÁ bășíc tranz. A face să se bășice. /Din bășică

A SE BĂȘICÁ mă bășíc intranz. A face bășici; a se acoperi cu bășici. /Din bășică

BĂȘICÁT ~tă (~ți, ~te) pop. Care are formă de bășică; în formă de bășică. /a (se) bășica + suf. ~at

bășicà v. 1. a face sau produce bășici; 2. a se umfla: pielea îi se bășică. [Lat. VESICARE].

bășicat a. umflat, rotund: dungi bășicate.

beșíc, a v. tr. (d. beșică). Est. Fac să scoată beșicĭ: urzica beșică pelea. V. refl. Pelea se beșică de urzicĭ. – În vest bășic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bășica (a ~) vb., ind. prez. 3 băși

bășicá vb., ind. prez. 1 sg. bășíc, 3 sg. și pl. bășícă, imperf. 3 sg. bășicá; conj. prez. 3 sg. și pl. bășíce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂȘICÁ vb. a (se) urzica, (pop.) a (se) piersica, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) coși. (S-a ~ pe mână.)

BĂȘICÁT adj. urzicat, (livr.) vezicat. (Piele ~.)

BĂȘICA vb. a (se) urzica, (pop.) a (se) piersica, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) coși. (S-a ~ pe mînă.)

BĂȘICAT adj. urzicat, (livr.) vezicat. (Piele ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bășica, bășic v. r. a se supăra, a se înfuria

bășicat, -ă, bășicați, -te, (adj.) supărat; a se înfuria.

Intrare: bășica
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bășica
  • bășicare
  • bășicat
  • bășicatu‑
  • bășicând
  • bășicându‑
singular plural
  • băși
  • bășicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bășic
(să)
  • bășic
  • bășicam
  • bășicai
  • bășicasem
a II-a (tu)
  • bășici
(să)
  • bășici
  • bășicai
  • bășicași
  • bășicaseși
a III-a (el, ea)
  • băși
(să)
  • bășice
  • bășica
  • bășică
  • bășicase
plural I (noi)
  • bășicăm
(să)
  • bășicăm
  • bășicam
  • bășicarăm
  • bășicaserăm
  • bășicasem
a II-a (voi)
  • bășicați
(să)
  • bășicați
  • bășicați
  • bășicarăți
  • bășicaserăți
  • bășicaseți
a III-a (ei, ele)
  • băși
(să)
  • bășice
  • bășicau
  • bășica
  • bășicaseră
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • beșica
  • beșicare
  • beșicat
  • beșicatu‑
  • beșicând
  • beșicându‑
singular plural
  • beși
  • beșicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • beșic
(să)
  • beșic
  • beșicam
  • beșicai
  • beșicasem
a II-a (tu)
  • beșici
(să)
  • beșici
  • beșicai
  • beșicași
  • beșicaseși
a III-a (el, ea)
  • beși
(să)
  • beșice
  • beșica
  • beșică
  • beșicase
plural I (noi)
  • beșicăm
(să)
  • beșicăm
  • beșicam
  • beșicarăm
  • beșicaserăm
  • beșicasem
a II-a (voi)
  • beșicați
(să)
  • beșicați
  • beșicați
  • beșicarăți
  • beșicaserăți
  • beșicaseți
a III-a (ei, ele)
  • beși
(să)
  • beșice
  • beșicau
  • beșica
  • beșicaseră
Intrare: bășicat
bășicat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bășicat
  • bășicatul
  • bășicatu‑
  • bășica
  • bășicata
plural
  • bășicați
  • bășicații
  • bășicate
  • bășicatele
genitiv-dativ singular
  • bășicat
  • bășicatului
  • bășicate
  • bășicatei
plural
  • bășicați
  • bășicaților
  • bășicate
  • bășicatelor
vocativ singular
plural
beșicat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beșicat
  • beșicatul
  • beșicatu‑
  • beșica
  • beșicata
plural
  • beșicați
  • beșicații
  • beșicate
  • beșicatele
genitiv-dativ singular
  • beșicat
  • beșicatului
  • beșicate
  • beșicatei
plural
  • beșicați
  • beșicaților
  • beșicate
  • beșicatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bășica, bășicverb

  • 1. A produce sau a face bășici; a (se) umple de bășici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Rele-s, bade, frigurile, Da mai rele dragostele: Frigurile te bășică, Dragostele te usucă. BIBICESCU, P. P. 7. DLRLC
    • format_quote Fața li se bășicase de sudoare. BUJOR, S. 100. DLRLC
etimologie:
  • bășică DEX '98 DEX '09

bășicat, bășicaadjectiv

  • 1. Cu bășici, plin de bășici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se duse și el cu talpele beșicate pe urma lui Oșlobanu. CREANGĂ, A. 102. DLRLC
etimologie:
  • vezi bășica DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.