bășicat¹ sn [At: MDA ms / V: beș- / Pl: ~uri / E: bășica] 1-3 Bășicare (1-3).

bășicat², ~ă a [At: BARONZI, L. 94 / V: beș~ / Pl: ~ați, ~e / E: bășica] 1 Care este acoperit cu bășici (1). 2 Care este în formă de bășică (1). 3 (Fig) Bășicat² (1) în urma bătăii. 4 (Pan; d. zugrăveli, ziduri) Coșcovit².

bășicat, -ă adj. 1 Care este plin de bășici, care are bășici. 2 (pop.) În formă de bășică. 3 (pop.; despre zugrăveli, tencuieli, ziduri etc.) Care este coșcovit. • pl. -ți, -te. și (pop.) beșicat, -ă adj. /v. bășica.

BĂȘICAT l. adj. 1 p. BĂȘICA ¶ 2 Pr. ext. Rotund, umflat, în formă de bășică: deschizînd ochii mari și bășicați de lacrime (DLVR.). II. BĂȘICATĂ sf. 🌿 Varietate de struguri. III. BĂȘICAT sbst. Faptul de a (se) bășica.

BĂȘICAT, -Ă, bășicați, -te, adj. (Despre corp sau piele) Cu bășici, plin de bășici. (Atestat în forma beșicat) Se duse și el cu talpele beșicate pe urma lui Oșlobanu. CREANGĂ, A. 102. – Variantă: beșicat, -ă adj.

BĂȘICAT, -Ă, bășicați, -te, adj. (Despre corp sau piele) Cu bășici, plin de bășici. [Var.: (reg.) beșicat, -ă adj.] – V. bășica.

BĂȘICAT ~tă (~ți, ~te) pop. Care are formă de bășică; în formă de bășică. /a (se) bășica + suf. ~at

bășicat a. umflat, rotund: dungi bășicate.

beșicat¹ sn vz bășicat¹

beșicat², ~ă a vz bășicat²

beșicat, -ă adj. v. bășicat.

beșicát, -ă adj. adj. Est. Cu beșicĭ: pele beșicată. Strugurĭ beșicațĭ, albĭ, cu boabe mari și pelița supțire. – În vest. bă-.

BĂȘICAT adj. urzicat, (livr.) vezicat. (Piele ~.)

BĂȘICAT adj. urzicat, (livr.) vezicat. (Piele ~.)

bășicat, -ă, bășicați, -te, (adj.) supărat; a se înfuria.