bazare sf vz bazar

BAZAR, bazaruri, s. n. Loc în aer liber sau magazin în care se vând tot felul de obiecte, mai ales mărunțișuri. – Din fr. bazar.

baza [At: LM / Pzi: ~zez / E: fr baser] 1-2 vtr A (se) sprijini pe ceva Si: a (se) întemeia, a (se) rezema. 3 vr A se bizui.

bazar sn [At: SADOVEANU, D. P. 144 / V: (rar) ~e / Pl: ~uri / E: fr bazar] 1 Loc în aer liber unde se vând diverse obiecte și mărunțișuri. 2 Magazin unde se vând diverse obiecte.

pazar^[1] sn vz bazar

bazá vb. I. refl. 1 A se sprijini, a se întemeia pe ceva. Argumentele se bazau pe cercetările din ultimii ani. ◇ (tr.; constr. cu pron. în dat.) Își baza demonstrația pe fapte concrete. 2 A avea încredere în sprijinul moral sau material al cuiva, a avea nădejde în cineva; a se bizui (pe cineva sau pe ceva). În afaceri s-a bazat numai pe persoanele bine cunoscute. • prez.ind. -ez. /<fr. baser.

bazar s.n. Complex comercial de tip oriental, format dintr-un șir de prăvălii și tarabe, unde se vînd obiecte diverse. ◆ Ext. Piață; tîrg. • pl. -uri, -e. și pazár s.n. /<fr. bazar, ngr. βαζαρ, germ. Basar, cuv. persan.

*BAZA (bazez) vb. tr. și refl. A (se) întemeia, a pune temeiu, a (se) bizui, a (se) sprijini [fr. baser].

*BAZAR (pl. -aruri, -are) sn. ⚚ 1 Piață publică, tîrg (în Orient) (🖼 428): a treia uliță acoperită cu scînduri ca ~ele din Stambul (FIL.) ¶ 2 Prăvălie în care se vînd tot felul de lucruri, mai ales mărunțișuri (🖼 429) [fr.< pers.].

BAZAR, bazaruri, s. n. Loc în aer liber sau magazin în care se vând tot felul de obiecte mai ales mărunțișuri. – Din fr. bazar.

BAZA, bazez, vb. I. Refl. 1. A se sprijini, a se întemeia pe ceva. Se bazează pe memorie. ▭ Sindicatele se bazează pe principiul luptei de clasă, unității, democrației muncitorești și al solidarității internaționale. IST. R.P.R. 678. Argumentele... se bazează pe lucruri disparate; paseri, vînt și lună. SADOVEANU, Z. C. 20. ◊ Tranz. Și-a bazat argumentarea pe date concrete. 2. A avea încredere în sprijinul (moral sau material) al cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva.

BAZAR, bazaruri, s. n. Loc (de obicei acoperit: galerie, hală sau prăvălie) în care se vînd tot felul de obiecte, mai ales mărunțișuri; p. ext. tîrg, piață. Mai avem de făcut un drum pînă în bazar, pentru niște cumpărături. SADOVEANU, D. P. 144. Bazarul e plin de mărfuri variate și are cu ce să îndestuleze curiozitatea vizitatorilor. ALECSANDRI, O. P. 367. ◊ Fig. În acest bazar curios de lume de tot felul, de îmbrăcăminte de oraș alături cu îmbrăcămintea de țară, de fesuri roșii, de tichii și șalvari bulgărești – uniformele dominau. D. ZAMFIRESCU, R. 78. ♦ Prezentare anume organizată a unor obiecte în cadrul unui magazin (sau în afara acestui cadru) cu scopul de a atrage (mai ales cu prilejul unui eveniment) vizitatori și cumpărători. Bazarul cărții. – Pl. și: (rar) bazare (IOSIF, P. 26).

BAZA, bazez, vb. I. Refl. A se sprijini, a se întemeia pe ceva; a avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva. – Fr. baser.

BAZAR, bazaruri, s. n. Loc în care se vînd tot felul de obiecte, mai ales mărunțișuri; p. ext. tîrg, piață. – Fr. bazar.

BAZA vb. I. refl., tr. A (se) întemeia, a (se) sprijini (pe ceva). ♦ refl. A avea încredere în sprijinul cuiva. [< fr. baser].

BAZAR s.n. Loc (acoperit) unde se vînd obiecte de tot felul; (p. ext.) tîrg, piață. [Pl. -ruri, -re. / < fr. bazar, cf. pers. bazar – piață].

BAZA vb. I. refl., tr. a (se) întemeia, a (se) sprijini (pe ceva). II. refl. a avea încredere (în). (< fr. baser)

BAZAR s. n. 1. complex comercial de tip oriental, dintr-un șir de prăvălii sau tarabe, unde se vând obiecte de tot felul; (p. ext.) târg, piață. 2. magazin de obiecte diverse. (< fr. bazar)

A SE BAZA mă ~ez intranz. A pune bază; a se întemeia; a se sprijini; a se bizui; a conta. ~ pe fapte. /<fr. baser

A BAZA ~ez tranz. (teorii, argumente) A face să aibă drept bază; a fonda. ~ argumentarea pe date concrete. /<fr. baser

BAZAR ~uri n. 1) Loc special amenajat pentru vânzarea și cumpărarea diferitelor obiecte, mai ales mărunțișuri. 2) Desfacerea sau achiziționarea de mărfuri în acest loc; piață. ~ de cărți. /<fr. bazar

bazà v. a pune temeiu pe, a se întemeia, a se sprijini.

bazar n. 1. târg public în Orient; 2. loc acoperit unde se vinde tot felul de mărfuri. V. pazar.

*bazár n., pl. urĭ și e (fr. bazar, d. ar. bazar, care vine d. pers. bazar. V. pazar). Loc acoperit în care se vînd tot felu de obĭecte micĭ și unelte în Orient. În Eŭropa, mare centru de mărfurĭ.

*bazéz v. tr. (fr. baser, d. base, bază). Fac să se sprijine: pe ce-țĭ bazezĭ pretențiunile? V. refl.: mă bazez pe vorba ta.

baza¹ (a ~) (a întemeia) vb., ind. prez. 1 sg. bazez, 3 bazează; conj. prez. 1 sg. să bazez, 3 să bazeze

+baza² (a se ~) (a se bizui) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă bazez, 3 se bazează; conj. prez. 1 sg. să mă bazez, 3 să se bazeze; imper. 2 sg. afirm. bazează-te; ger. bazându-mă

bazar s. n., pl. bazaruri

baza (a ~) vb., ind. prez. 3 bazează

bazar s. n., pl. bazaruri

baza vb., ind. prez. 1 sg. bazez, 3 sg. și pl. bazează

bazar s. n., pl. bazaruri

bazar, pl. bazaruri

bazar, -re.

BAZA vb. 1. a se bizui, a conta, a se fundamenta, a se încrede, a se întemeia, a se sprijini, (înv. și reg.) a se nădăi, (înv.) a se așeza, a se încredința, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeți, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Toată teoria lui se ~ pe...) 2. v. bizui.

BAZAR s. v. piață, târg.

BAZA vb. 1. a se bizui, a conta, a se fundamenta, a se încrede, a se întemeia, a se sprijini, (înv. și reg.) a se nădăi, (înv.) a se așeza, a se încredința, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeți, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Toată teoria lui se ~ pe...) 2. a se bizui, a conta, a se încrede, a se lăsa, a se sprijini. (Te poți ~ pe mine!)

bazar s. v. PIAȚĂ. TÎRG.

bazar (-re), s. n. – Var. înv. pazar (cu der. săi). Mr. păzare „tîrg, piață”, megl. pazari „tîrguială, tocmire”. Fr. bazar, din per. bazar. A intrat de asemenea din tc. pazar direct; cf. ngr. παζάρι, alb., sb., rus. bazar, bg. pazarĭ. – Der., împrumutați direct din tc., sînt înv.; bazarghidean, s. m. „servitor însărcinat cu cumpărăturile” (< tc. pazargiden); bazarlîc, s. n. (cumpărătură), din tc. pazarlik (Roesler 588; Șeineanu, III, 16; Ronzevalle 44).

bazar, bazaruri s. n. ascunzătoare de obiecte furate.