14 definiții pentru baza


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bazá [At: LM / Pzi: ~zéz / E: fr baser] 1-2 vtr A (se) sprijini pe ceva Si: a (se) întemeia, a (se) rezema. 3 vr A se bizui.

BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. 1. A se sprijini, a se întemeia pe ceva. Se bazează pe memorie.Sindicatele se bazează pe principiul luptei de clasă, unității, democrației muncitorești și al solidarității internaționale. IST. R.P.R. 678. Argumentele... se bazează pe lucruri disparate; paseri, vînt și lună. SADOVEANU, Z. C. 20. ◊ Tranz. Și-a bazat argumentarea pe date concrete. 2. A avea încredere în sprijinul (moral sau material) al cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva.

BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. A se sprijini, a se întemeia pe ceva; a avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva. – Fr. baser.

BAZÁ vb. I. refl., tr. A (se) întemeia, a (se) sprijini (pe ceva). ♦ refl. A avea încredere în sprijinul cuiva. [< fr. baser].

BAZÁ vb. I. refl., tr. a (se) întemeia, a (se) sprijini (pe ceva). II. refl. a avea încredere (în). (< fr. baser)

A BAZÁ ~éz tranz. (teorii, argumente) A face să aibă drept bază; a fonda. ~ argumentarea pe date concrete. /<fr. baser

A SE BAZÁ mă ~éz intranz. A pune bază; a se întemeia; a se sprijini; a se bizui; a conta. ~ pe fapte. /<fr. baser

bazà v. a pune temeiu pe, a se întemeia, a se sprijini.

*bazéz v. tr. (fr. baser, d. base, bază). Fac să se sprijine: pe ce-țĭ bazezĭ pretențiunile? V. refl.: mă bazez pe vorba ta.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

bazá vb., ind. prez. 1 sg. bazéz, 3 sg. și pl. bazeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BAZÁ vb. 1. a se bizui, a conta, a se fundamenta, a se încrede, a se întemeia, a se sprijini, (înv. și reg.) a se nădăi, (înv.) a se așeza, a se încredința, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeți, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Toată teoria lui se ~ pe...) 2. v. bizui.

BAZA vb. 1. a se bizui, a conta, a se fundamenta, a se încrede, a se întemeia, a se sprijini, (înv. și reg.) a se nădăi, (înv.) a se așeza, a se încredința, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeți, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Toată teoria lui se ~ pe...) 2. a se bizui, a conta, a se încrede, a se lăsa, a se sprijini. (Te poți ~ pe mine!)

Intrare: baza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • baza
  • bazare
  • bazat
  • bazatu‑
  • bazând
  • bazându‑
singular plural
  • bazea
  • bazați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bazez
(să)
  • bazez
  • bazam
  • bazai
  • bazasem
a II-a (tu)
  • bazezi
(să)
  • bazezi
  • bazai
  • bazași
  • bazaseși
a III-a (el, ea)
  • bazea
(să)
  • bazeze
  • baza
  • bază
  • bazase
plural I (noi)
  • bazăm
(să)
  • bazăm
  • bazam
  • bazarăm
  • bazaserăm
  • bazasem
a II-a (voi)
  • bazați
(să)
  • bazați
  • bazați
  • bazarăți
  • bazaserăți
  • bazaseți
a III-a (ei, ele)
  • bazea
(să)
  • bazeze
  • bazau
  • baza
  • bazaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)