bazar sn [At: SADOVEANU, D. P. 144 / V: (rar) ~e / Pl: ~uri / E: fr bazar] 1 Loc în aer liber unde se vând diverse obiecte și mărunțișuri. 2 Magazin unde se vând diverse obiecte.

BAZÁR, bazaruri, s. n. Loc în aer liber sau magazin în care se vând tot felul de obiecte, mai ales mărunțișuri. – Din fr. bazar.

BAZÁR, bazaruri, s. n. Loc în aer liber sau magazin în care se vând tot felul de obiecte mai ales mărunțișuri. – Din fr. bazar.

BAZÁR, bazaruri, s. n. Loc (de obicei acoperit: galerie, hală sau prăvălie) în care se vînd tot felul de obiecte, mai ales mărunțișuri; p. ext. tîrg, piață. Mai avem de făcut un drum pînă în bazar, pentru niște cumpărături. SADOVEANU, D. P. 144. Bazarul e plin de mărfuri variate și are cu ce să îndestuleze curiozitatea vizitatorilor. ALECSANDRI, O. P. 367. ◊ Fig. În acest bazar curios de lume de tot felul, de îmbrăcăminte de oraș alături cu îmbrăcămintea de țară, de fesuri roșii, de tichii și șalvari bulgărești – uniformele dominau. D. ZAMFIRESCU, R. 78. ♦ Prezentare anume organizată a unor obiecte în cadrul unui magazin (sau în afara acestui cadru) cu scopul de a atrage (mai ales cu prilejul unui eveniment) vizitatori și cumpărători. Bazarul cărții. – Pl. și: (rar) bazare (IOSIF, P. 26).

BAZÁR, bazaruri, s. n. Loc în care se vând tot felul de obiecte, mai ales mărunțișuri; p. ext. târg, piață. – Fr. bazar.

BAZÁR s.n. Loc (acoperit) unde se vând obiecte de tot felul; (p. ext.) târg, piață. [Pl. -ruri, -re. / < fr. bazar, cf. pers. bazar – piață].

BAZÁR s. n. 1. complex comercial de tip oriental, dintr-un șir de prăvălii sau tarabe, unde se vând obiecte de tot felul; (p. ext.) târg, piață. 2. magazin de obiecte diverse. (< fr. bazar)

BAZÁR ~uri n. 1) Loc special amenajat pentru vânzarea și cumpărarea diferitelor obiecte, mai ales mărunțișuri. 2) Desfacerea sau achiziționarea de mărfuri în acest loc; piață. ~ de cărți. /<fr. bazar

bazar n. 1. târg public în Orient; 2. loc acoperit unde se vinde tot felul de mărfuri. V. pazar.

*bazár n., pl. urĭ și e (fr. bazar, d. ar. bazar, care vine d. pers. bazar. V. pazar). Loc acoperit în care se vînd tot felu de obĭecte micĭ și unelte în Orient. În Eŭropa, mare centru de mărfurĭ.

bazare sf vz bazar

băzắr sn vz bezer

pazar^[1] sn vz bazar

bazár s. n., pl. bazáruri

bazár s. n., pl. bazáruri

bazar, pl. bazaruri

bazar, -re.

BAZÁR s. v. piață, târg.

bazar s. v. PIAȚĂ. TÎRG.

bazár (-re), s. n. – Var. înv. pazar (cu der. săi). Mr. păzare „tîrg, piață”, megl. pazari „tîrguială, tocmire”. Fr. bazar, din per. bazar. A intrat de asemenea din tc. pazar direct; cf. ngr. παζάρι, alb., sb., rus. bazar, bg. pazarĭ. – Der., împrumutați direct din tc., sînt înv.; bazarghidean, s. m. „servitor însărcinat cu cumpărăturile” (< tc. pazargiden); bazarlîc, s. n. (cumpărătură), din tc. pazarlik (Roesler 588; Șeineanu, III, 16; Ronzevalle 44).