bauxită sf [At: IOANOVICI, TEHN. 66 / V: bauxit sn / P: ba-u~ / Pl: ? / E: fr bauxite] Oxid de aluminiu care se găsește în natură ca minereu de diferite culori.

bauxită s.f. (mineral.) Minereu alcătuit din hidroxizi de aluminiu, limonit, cuarț, opal etc., de culoare roșie-brună, mai rar, albă-gălbuie sau neagră, folosit ca materie primă pentru obținerea aluminiului, la fabricarea materialelor refractare, a abrazivelor etc. • sil. ba-u-. pl. -e. și bauxít s.n. /<fr. bauxite; cf. nm. pr. Les Baux, localitate în Franța, unde se găsesc astfel de minereuri.

BAUXITĂ s. f. Minereu de aluminiu, de culoare albă, gălbuie, roșcată, brună sau negricioasă, care se găsește în stare amorfă, în mase compacte sau pămîntoase. – Pronunțat: ba-u-.

BAUXITĂ s. f. Oxid de aluminiu, care se găsește în natură ca minereu de diferite culori. [Pr.: ba-u-] – După fr. bauxite.

BAUXITĂ s.f. Rocă formată în procesul de alterare a rocilor sedimentare magmatice, bogate în silicați de aluminiu, care se găsește în natură sub formă de mase compacte. [Pron. ba-u-, pl. -te, var. bauxit s.n. / < fr. bauxite, cf. Baux – comună în Franța].

BAUXITĂ s. f. rocă sedimentară roșie-brună, bogată în silicați de aluminiu, opal, caolinit etc.. (< fr. bauxite)

BAUXITĂ f. Rocă sedimentară de culoare roșiatică, exploatată ca minereu de aluminiu. [Sil. ba-u-] /<fr. bauxite

bauxit sn vz bauxită

bauxít s.n. v. bauxită.

BAUXIT s.n. v. bauxită.

bauxită (desp. ba-u-) s. f., g.-d. art. bauxitei

bauxită (ba-u-) s. f., g.-d. art. bauxitei

bauxită s. f. (sil. ba-u-), pl. bauxite

bauxită (a-u)

bauxit, (engl.= bauxite) rocă sedimentară bogată în aluminiu, alcătuită din hidroxizi de aluminiu (gibbsit, bohmit, diaspor) și, subordonat, hidroxizi de Fe, cu structură masivă sau pământoasă și textură colomorfă, nodulară, brecioasă sau oolitică. B. are culoare roșie, brună, cenușie, verzuie și mai rar albă sau galbenă și formează dep. stratiforme, lenticulare sau sub formă de pungi. Din p.d.v. genetic, b. reprezintă: a) un produs rezidual, de alterare lateritică (b. lateritice) a unor roci vulcanice (andezite, bazalte, sienite, granite); b) un produs rezidual autohton sau alohton asociat cu calcarele (karst b.); c) un produs rezultat din precipitarea anorganică a unor coloizi aluminoși în anumite baz. de sedimentare. B. reprezintă principala materie primă pentru extracția aluminiului; este, de asemenea, utilizat în industria materialelor refractare, a abrazivilor, a cimentului etc. În România, se exploatează în Mții Pădurea Craiului și în baz. Hațeg.

BAUXÍTĂ (<fr. {i}; {s} Baux) s. f. Rocă sedimentară alcătuită din hidroxizi de aluminiu (40-80 la sută) și subordonat hidroxizi de fier, de culoare roșie, brună sau cenușie-verzuie. În reg. cu climă tropicală și subtropicală formează depozite stratiforme, lenticulare sau sub formă de pungi, reprezentînd: a) produs rezidual de alterare lateritică a unor roci vulcanice (andezite, bazalte); b) rezultatul precipitării anorganice a unor coloizi aluminoși în bazine de sedimentare; c) produs rezidual format în urma dizolvării calcarelor aluminoase de către apele subterane. B. reprezintă principala sursă pentru obținerea aluminiului.