bauxită s.f. (mineral.) Minereu alcătuit din hidroxizi de aluminiu, limonit, cuarț, opal etc., de culoare roșie-brună, mai rar, albă-gălbuie sau neagră, folosit ca materie primă pentru obținerea aluminiului, la fabricarea materialelor refractare, a abrazivelor etc. • sil. ba-u-. pl. -e. și bauxít s.n. /<fr. bauxite; cf. nm. pr. Les Baux, localitate în Franța, unde se găsesc astfel de minereuri.