opțiuni
  • info

3 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bastárni s.m. pl. Populație de origine germanică, ce a migrat din regiunea dintre Oder și Elba în principal în spațiul de la răsărit de Carpați, ajungînd în sec. 2 î.Hr., în regiunea Dunării inferioare, fiind asimilată parțial de geto-daci. • /<lat. Bastamae, -arum.

Bastarni pl. popor puternic, originar din Germania, se așeză mai întâi pe malurile Nistrului și în munții Carpați (Alpii Bastarnici). Către finele sec. II d. Cr., Bastarnii, alungați de Goți, începură să infesteze Dacia.

BASTARN, -Ă, bastarni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populațiii de origine germanică, stabilită la est de munții Carpați (sec. II Î.H.) și asimilată mai târziu de geto-daci. 2. Adj. Care aparținea bastarnilor (1), privitor ia bastarni. – Din lat. Bastarnae.

vastarni smp vz bastarni

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bastarni s. m. pl.

bastarni s. m. pl.

bastarn adj. m., s. m., pl. bastarni

bastarn adj. m., s. m., pl. bastarni

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BASTÁRNI ({i}) s. m. pl. Populație de origine germanică, stabilită la E de Munții Carpați (sec. 2 î. Hr.) și asimilată în parte de geto-daci.

Intrare: bastarni
vastarni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bastarni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bastarn (adj.)
bastarn2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bastarn
  • bastarnul
  • bastarnu‑
  • bastarnă
  • bastarna
plural
  • bastarni
  • bastarnii
  • bastarne
  • bastarnele
genitiv-dativ singular
  • bastarn
  • bastarnului
  • bastarne
  • bastarnei
plural
  • bastarni
  • bastarnilor
  • bastarne
  • bastarnelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: bastarn (s.m.)
bastarn1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bastarn
  • bastarnul
  • bastarnu‑
plural
  • bastarni
  • bastarnii
genitiv-dativ singular
  • bastarn
  • bastarnului
plural
  • bastarni
  • bastarnilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bastarn, bastarnăadjectiv

  • 1. Care aparținea bastarnilor, privitor ia bastarni. DEX '09
etimologie:

bastarn, bastarnisubstantiv masculin
bastarnă, bastarnesubstantiv feminin

  • 1. Persoană aparținând unei populațiii de origine germanică, stabilită la est de munții Carpați (secolul II Î.H.) și asimilată mai târziu de geto-daci. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.