3 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bastárni s.m. pl. Populație de origine germanică, ce a migrat din regiunea dintre Oder și Elba în principal în spațiul de la răsărit de Carpați, ajungînd în sec. 2 î.Hr., în regiunea Dunării inferioare, fiind asimilată parțial de geto-daci. • /<lat. Bastamae, -arum.
Bastarni pl. popor puternic, originar din Germania, se așeză mai întâi pe malurile Nistrului și în munții Carpați (Alpii Bastarnici). Către finele sec. II d. Cr., Bastarnii, alungați de Goți, începură să infesteze Dacia.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BASTÁRN, -Ă, bastarni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populațiii de origine germanică, stabilită la est de munții Carpați (sec. II Î.H.) și asimilată mai târziu de geto-daci. 2. Adj. Care aparținea bastarnilor (1), privitor ia bastarni. – Din lat. Bastarnae.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
bastárni s. m. pl.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BASTÁRNI s.m. pl.
- sursa: DOOM (1982)
- adăugată de paula
- acțiuni
bastárn adj. m., s. m., pl. bastárni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
BASTÁRNI s. m. pl. Aparținătorii unei populații antice sarmate care, situată la nord de Munții Carpați și în apropierea izvoarelor râului Vistula, a ocupat, între râurile Nistru și Nipru, teritoriul unde în prezent se află Podolia și Ucraina. (din lat. Basterna) [Dicționarul Academiei Regale Spaniole, 2003]
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BASTÁRNI ({i}) s. m. pl. Populație de origine germanică, stabilită la E de Munții Carpați (sec. 2 î. Hr.) și asimilată în parte de geto-daci.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bastarn (adj.)
- 1. Care aparținea bastarnilor, privitor ia bastarni.surse: DEX '09
etimologie:
- limba latină Bastarnaesurse: DEX '09
bastarn, -ă (persoană) bastarnă
- 1. Persoană aparținând unei populațiii de origine germanică, stabilită la est de munții Carpați (secolul II Î.H.) și asimilată mai târziu de geto-daci.surse: DEX '09
etimologie:
- limba latină Bastarnaesurse: DEX '09