7 definiții pentru bastarn (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BASTARN, -Ă, bastarni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populațiii de origine germanică, stabilită la est de munții Carpați (sec. II Î.H.) și asimilată mai târziu de geto-daci. 2. Adj. Care aparținea bastarnilor (1), privitor ia bastarni. – Din lat. Bastarnae.
Bastarni pl. popor puternic, originar din Germania, se așeză mai întâi pe malurile Nistrului și în munții Carpați (Alpii Bastarnici). Către finele sec. II d. Cr., Bastarnii, alungați de Goți, începură să infesteze Dacia.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bastarn adj. m., s. m., pl. bastarni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bastarn adj. m., s. m., pl. bastarni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
bastarni s. m. pl.
- sursa: DOOM (1982)
- adăugată de paula
- acțiuni
bastarni s. m. pl.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BASTÁRNI ({i}) s. m. pl. Populație de origine germanică, stabilită la E de Munții Carpați (sec. 2 î. Hr.) și asimilată în parte de geto-daci.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bastarn, bastarnisubstantiv masculin bastarnă, bastarnesubstantiv feminin
- 1. Persoană aparținând unei populațiii de origine germanică, stabilită la est de munții Carpați (secolul II Î.H.) și asimilată mai târziu de geto-daci. DEX '09
etimologie:
- Bastarnae DEX '09