2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BASTÁRN, -Ă, bastarni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populațiii de origine germanică, stabilită la est de munții Carpați (sec. II Î.H.) și asimilată mai târziu de geto-daci. 2. Adj. Care aparținea bastarnilor (1), privitor ia bastarni. – Din lat. Bastarnae.

Bastarni pl. popor puternic, originar din Germania, se așeză mai întâi pe malurile Nistrului și în munții Carpați (Alpii Bastarnici). Către finele sec. II d. Cr., Bastarnii, alungați de Goți, începură să infesteze Dacia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bastárn adj. m., s. m., pl. bastárni


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BASTÁRNI s. m. pl. Aparținătorii unei populații antice sarmate care, situată la nord de Munții Carpați și în apropierea izvoarelor râului Vistula, a ocupat, între râurile Nistru și Nipru, teritoriul unde în prezent se află Podolia și Ucraina. (din lat. Basterna) [Dicționarul Academiei Regale Spaniole, 2003]


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BASTÁRNI ({i}) s. m. pl. Populație de origine germanică, stabilită la E de Munții Carpați (sec. 2 î. Hr.) și asimilată în parte de geto-daci.

Intrare: bastarn (adj.)
bastarn2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bastarn
  • bastarnul
  • bastarnu‑
  • bastarnă
  • bastarna
plural
  • bastarni
  • bastarnii
  • bastarne
  • bastarnele
genitiv-dativ singular
  • bastarn
  • bastarnului
  • bastarne
  • bastarnei
plural
  • bastarni
  • bastarnilor
  • bastarne
  • bastarnelor
vocativ singular
plural
Intrare: bastarn (s.m.)
bastarn1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bastarn
  • bastarnul
  • bastarnu‑
plural
  • bastarni
  • bastarnii
genitiv-dativ singular
  • bastarn
  • bastarnului
plural
  • bastarni
  • bastarnilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bastarn (adj.)

  • 1. Care aparținea bastarnilor, privitor ia bastarni.
    surse: DEX '09

etimologie:

bastarn, -ă (persoană) bastarn bastarnă

  • 1. Persoană aparținând unei populațiii de origine germanică, stabilită la est de munții Carpați (secolul II Î.H.) și asimilată mai târziu de geto-daci.
    surse: DEX '09

etimologie: