3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

BASTARDÁ vb. tr. A hibrida. (din germ. bastardieren)

A BASTARDÁ ~éz tranz. rar (organisme de specii diferite) A face să procreeze, obținând un bastard (cu calități superioare); a încrucișa; a hibrida. /Din bastard

BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

bástard, ~ă smf, a [At: HASDEU, I. C. 75 / Pl: ~rzi, ~e / E: it bastardo] 1-2 (Copil) din afara căsătoriei Si: (pop) bitang, copil de gară, copil de la umbră, fochiu, propteaua-gardului, spur. 2-3 (Zlg; Bot; Pan) (Exemplar) produs din încrucișarea a două animale sau plante de specii diferite Si: corcit, corcitură.

bastárd, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f., adj. (Copil) care este din afara căsătoriei; (copil) nelegitim. 2 s.m., s.f. Analog. (bot., zool.) Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii diferite; corcitură. 3 adj. (despre scriere) Batard • pl. -zi, -de. /<it. bastardo, germ. Bastard.

bastardă vb. I. tr. (agron.) A hibrida. • prez.ind. -ez. /<germ. bastardieren.

BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f. 1. Copil născut în afara căsătoriei, copil nelegitim, copil din flori. ♦ (Substantivat) Gînditu-te-ai bastardul de fiu să-l proclamezi? MACEDONSKI, O. I 251. 2. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii diferite; corcitură. V. hibrid.

BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f. 1. Copil nelegitim. 2. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. – It. bastardo.

BASTÁRD, -Ă s.m. și f. 1. Copil din flori, nelegitim. 2. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii diferite; corcitură. V. hibrid. [< it. bastardo].

BASTÁRD, -Ă adj., s. m. f. 1. (copil) conceput în afara căsătoriei; nelegitim. 2. hibrid. (< it. bastardo, germ. Bastard)

BASTÁRD ~dă (~zi, ~de) m. și f. 1) Copil născut în afara căsătoriei; copil nelegitim. 2) Organism provenit din încrucișarea a două specii diferite; hibrid; corcitură. /<it. bastardo

bastard a. și m. 1. născut din părinți necăsătoriți: fecior de lele, copil din flori; 2. fig. care nu mai are calitățile speciei sale, degenerat sau alterat: neam bastard; 3. scrisoare între ronda și engleza.

*bastárd, -ă s. și adj. (it. bastardo, din basto [și fr. bátard din bát], tarniță, șea ordinară ca a conductorilor de catîrĭ, pin aluz. la relațiunile acestor conductorĭ cu servitoarele de hanurĭ, adică „copil de tarniță”. De aci și germ. bastard. V. baĭstruc). Copil natural (din părințĭ necăsătorițĭ între eĭ). Fig. Degenerat pin corcirea rea: rasă bastardă. Litere bastarde (răŭ zis batarde), un fel de litere intermediare între cursive și rătunde (adică: rătunde aplecate).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bastardá vb., ind. prez. 1 sg. bastardéz, 3 sg. și pl. bastardeáză

bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastárd s. m., adj. m., pl. bastárzi; f. sg. bastárdă, g.-d. art. bastárdei, pl. bastárde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BASTÁRD adj., s. 1. adj. natural, nelegitim, (reg.) sărman, (prin Transilv. și Maram.) bitang. (Copil ~.) 2. s. copil din flori, (reg.) fochiu, urzicar, copil de gard, (prin Transilv. și Maram.) bitang, (prin Maram.) mărăndău, (Transilv., Maram., Bucov. și nordul Mold.) șpur, (înv.) copil. (Un copil legitim și un ~.) 3. s. (BIOL.) corcitură, metis, (reg.) corci. (~ul este planta ori animalul rezultate din încrucișarea a două specii deosebite.) 4. adj. (TIPOGR.) batard. (Scriere ~.)

BASTÁRDĂ s. (Bucov., nordul Mold. și Transilv.) șpuroaică.

BASTARD adj., s. 1. adj. natural, nelegitim, (reg.) sărman, (prin Transilv. și Maram.) bitang. 2. s. copil din flori, (reg.) fochiu, urzicar, copil de gard, (prin Transilv. și Maram.) bitang, (prin Maram.) mărăndău, (Transilv., Maram., Bucov. și nordul Mold.) șpur, (înv.) copil. 3. s. (BIOL.) corcitură, metis, (reg.) corci. (~ este planta ori animalul rezultat din încrucișarea a două specii deosebite.) 4. adj. batard. (Scriere ~.)

arată toate definițiile

Intrare: bastarda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bastarda
  • bastardare
  • bastardat
  • bastardatu‑
  • bastardând
  • bastardându‑
singular plural
  • bastardea
  • bastardați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bastardez
(să)
  • bastardez
  • bastardam
  • bastardai
  • bastardasem
a II-a (tu)
  • bastardezi
(să)
  • bastardezi
  • bastardai
  • bastardași
  • bastardaseși
a III-a (el, ea)
  • bastardea
(să)
  • bastardeze
  • bastarda
  • bastardă
  • bastardase
plural I (noi)
  • bastardăm
(să)
  • bastardăm
  • bastardam
  • bastardarăm
  • bastardaserăm
  • bastardasem
a II-a (voi)
  • bastardați
(să)
  • bastardați
  • bastardați
  • bastardarăți
  • bastardaserăți
  • bastardaseți
a III-a (ei, ele)
  • bastardea
(să)
  • bastardeze
  • bastardau
  • bastarda
  • bastardaseră
Intrare: bastard (adj.)
bastard1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bastard
  • bastardul
  • bastardu‑
  • bastardă
  • bastarda
plural
  • bastarzi
  • bastarzii
  • bastarde
  • bastardele
genitiv-dativ singular
  • bastard
  • bastardului
  • bastarde
  • bastardei
plural
  • bastarzi
  • bastarzilor
  • bastarde
  • bastardelor
vocativ singular
plural
Intrare: bastardă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bastardă
  • bastarda
plural
  • bastarde
  • bastardele
genitiv-dativ singular
  • bastarde
  • bastardei
plural
  • bastarde
  • bastardelor
vocativ singular
  • bastardă
  • bastardo
plural
  • bastardelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bastard (adj.)

etimologie:

bastard, -ă (persoană) bastardă

  • 1. Copil nelegitim.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: bitang, -ă attach_file un exemplu
    exemple
    • Gînditu-te-ai bastardul de fiu să-l proclamezi? MACEDONSKI, O. I 251.
      surse: DLRLC
  • 2. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: corcitură hibrid (s.m.)

etimologie: