bástard, ~ă smf a [At: HASDEU, I. C. 75 / Pl: ~rzi, ~e / E: it bastardo] 1-2 (Copil) din afara căsătoriei Si: (pop) bitang, copil de gară, copil de la umbră, fochiu, propteaua-gardului, spur. 2-3 (Zlg; Bot; Pan) (Exemplar) produs din încrucișarea a două animale sau plante de specii diferite Si: corcit, corcitură.

BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f. 1. Copil născut în afara căsătoriei, copil nelegitim, copil din flori. ♦ (Substantivat) Gînditu-te-ai bastardul de fiu să-l proclamezi? MACEDONSKI, O. I 251. 2. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii diferite; corcitură. V. hibrid.

BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f. 1. Copil nelegitim. 2. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. – It. bastardo.

bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastárd s. m., adj. m., pl. bastárzi; f. sg. bastárdă, g.-d. art. bastárdei, pl. bastárde

BASTÁRD adj., s. 1. adj. natural, nelegitim, (reg.) sărman, (prin Transilv. și Maram.) bitang. (Copil ~.) 2. s. copil din flori, (reg.) fochiu, urzicar, copil de gard, (prin Transilv. și Maram.) bitang, (prin Maram.) mărăndău, (Transilv., Maram., Bucov. și nordul Mold.) șpur, (înv.) copil. (Un copil legitim și un ~.) 3. s. (BIOL.) corcitură, metis, (reg.) corci. (~ul este planta ori animalul rezultate din încrucișarea a două specii deosebite.) 4. adj. (TIPOGR.) batard. (Scriere ~.)

BASTÁRD, -Ă s.m. și f. 1. Copil din flori, nelegitim. 2. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii diferite; corcitură. V. hibrid. [< it. bastardo].

BASTÁRD, -Ă adj., s. m. f. 1. (copil) conceput în afara căsătoriei; nelegitim. 2. hibrid. (< it. bastardo, germ. Bastard)

bastárd (bastárdă), adj. – Nelegitim. It. bastardo. Sec. XIX.

BASTÁRD ~dă (~zi, ~de) m. și f. 1) Copil născut în afara căsătoriei; copil nelegitim. 2) Organism provenit din încrucișarea a două specii diferite; hibrid; corcitură. /<it. bastardo

bastard a. și m. 1. născut din părinți necăsătoriți: fecior de lele, copil din flori; 2. fig. care nu mai are calitățile speciei sale, degenerat sau alterat: neam bastard; 3. scrisoare între ronda și engleza.

*bastárd, -ă s. și adj. (it. bastardo, din basto [și fr. bátard din bát], tarniță, șea ordinară ca a conductorilor de catîrĭ, pin aluz. la relațiunile acestor conductorĭ cu servitoarele de hanurĭ, adică „copil de tarniță”. De aci și germ. bastard. V. baĭstruc). Copil natural (din părințĭ necăsătorițĭ între eĭ). Fig. Degenerat pin corcirea rea: rasă bastardă. Litere bastarde (răŭ zis batarde), un fel de litere intermediare între cursive și rătunde (adică: rătunde aplecate).

BASTARD adj., s. 1. adj. natural, nelegitim, (reg.) sărman, (prin Transilv. și Maram.) bitang. 2. s. copil din flori, (reg.) fochiu, urzicar, copil de gard, (prin Transilv. și Maram.) bitang, (prin Maram.) mărăndău, (Transilv., Maram., Bucov. și nordul Mold.) șpur, (înv.) copil. 3. s. (BIOL.) corcitură, metis, (reg.) corci. (~ este planta ori animalul rezultat din încrucișarea a două specii deosebite.) 4. adj. batard. (Scriere ~.)