13 definiții pentru basist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

básist sm [At: CERNE, D. M. / Pl: ~iști / E: fr bassiste] 1-2 Muzicant care cântă (la contrabas sau) la un instrument bas.

BASÍST, basiști, s. m. 1. Bas (2). 2. Muzicant care cântă la contrabas sau la un instrument cu timbru de bas (1). – Din fr. bassiste.

BASÍST, basiști, s. m. 1. Bas (2). 2. Muzicant care cântă la contrabas sau la un instrument cu timbru de bas (1). – Din fr. bassiste.

BASÍST, basiști, s. m. 1. Cîntăreț care are voce de bas; bas (2). 2. Muzicant care cîntă din contrabas sau, în general, dintr-un instrument cu timbru de bas.

BASÍST, basiști, s. m. 1. Bas (2). 2. Muzicant care cântă din contrabas sau dintr-un instrument cu timbru de bas. – Fr. bassiste.

BASÍST s.m.1. Bas (2). 2. Muzicant care cântă din contrabas sau dintr-un instrument cu timbru jos. [Cf. fr. bassiste].

BASÍST s. m. muzicant care cântă la contrabas sau alt instrument cu timbru grav. (< fr. bassiste)

BASÍST ~ști m. 1) v. BAS2. 2) Muzicant care cântă la contrabas sau la un instrument cu registru de bas. /<fr. bassiste

basist m. cel ce cântă cu basul sau cu violoncelul.

*basíst, -ă s. (fr. bassiste). Artist care cîntă din bas saŭ din violoncel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

basíst s. m., pl. basíști

basíst s. m., pl. basíști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BASÍST s. v. bas, contrabas, contrabasist.

basist s. v. BAS. CONTRABAS. CONTRABASIST.

Intrare: basist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • basist
  • basistul
  • basistu‑
plural
  • basiști
  • basiștii
genitiv-dativ singular
  • basist
  • basistului
plural
  • basiști
  • basiștilor
vocativ singular
  • basistule
  • basiste
plural
  • basiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

basist

etimologie: