11 definiții pentru contrabas (persoană)

contrabás [At: BRĂESCU, V. 17 / Pl: ~uri, ~áși, (rar) ~e / E: fr contrebasse] 1 sn Instrument muzical, cel mai mare ca dimensiune și cu registrul cel mai grav din familia instrumentelor cu coarde și arcuș, al cărui sunet este cu o notă mai jos decât al violoncelului. 2 sn Instrument de suflat din alamă, de mari dimensiuni, acordat în fa, mi bemol, și do bemol, folosit mai ales în fanfarele militare. 3 sn (Rar) Instrument metalic de suflat, al cărui sunet este cu o octavă mai jos decât al basului. 4 sn (Pan) Voce bărbătească de bas, care dispune de sunete mai adânci decât basul obișnuit. 5 sm (Pex) Persoană care are o asemenea voce profundă. 6 smf Contrabasist.

CONTRABÁS, (1) contrabasuri, s. n., (2) contrabași, s. m. 1. S. n. Instrument muzical cu coarde și arcuș, de dimensiuni mari, având registrul cel mai grav din familia instrumentelor cu coarde și arcuș. 2. S. m. Contrabasist. – Din fr. contrebasse.

CONTRABÁS, (1) contrabasuri, s. n., (2) contrabași, s. m. 1. S. n. Cel mai mare instrument muzical cu coarde și arcuș, având registrul cel mai grav din familia violelor. 2. S. m. Contrabasist. – Din fr. contrebasse.

CONTRABÁS, contrabași, s. m. Contrabasist.

contrabás (persoană) s. m., pl. contrabáși

CONTRABÁS s. (MUZ.) 1. (reg.) broancă, gordună, scroafă, diplă mare. (~ul are registrul grav.) 2. contrabasist, (rar) basist. (Partida ~șilor din orchestră.)

CONTRABÁS s.m. Contrabasist. [< fr. contre-basse].

CONTRABÁS s.n. 1. Instrument muzical cu registru grav, cu coarde și arcuș, al cărui sunet este cu o octavă mai jos decât acela al violoncelului. 2. (Rar) Instrument metalic de suflat, al cărui sunet este cu o octavă mai jos decât acela al basului. [Pl. -asuri, (s.m.) -ași. / < it. contrabasso, cf. fr. contrebasse].

CONTRABÁS I. s. n. 1. instrument muzical cu coarde și arcuș, cu registrul cel mai grav. 2. instrument metalic de suflat al cărui sunet este cu o octavă mai jos decât acela al basului. II. s. m. contrabasist. (< fr. contrebasse, it. contrabasso)

CONTRABÁS2 ~și m. Persoană care cântă la contrabas. /<fr. contrebasse


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONTRABÁS s. (MUZ.) 1. (reg.) broáncă, gordúnă, scroáfă, diplă máre. (~ are registrul grav.) 2. contrabasist, (rar) basíst. (Partida ~șilor din orchestră.)

Intrare: contrabas (persoană)
contrabas (persoană) substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contrabas contrabasul
plural contrabași contrabașii
genitiv-dativ singular contrabas contrabasului
plural contrabași contrabașilor
vocativ singular
plural