BESCHIE, beschii, s. f. Fierăstrău format dintr-o pânză lată, prevăzut cu două mânere pentru a putea fi acționat de două persoane. [Var.: beșchie s. f.] – Cf. bg. bičkija.

BEȘCHIE s. f. v. beschie.

bâșchie sf vz beschie corectat(ă)

beschie sf [At: DAMÉ, T. 112 / V: (reg) ~stie, beșchiă, bis~, bișchie, bișcire / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) 1 Ferăstrău mare pentru bușteni, cu pânza cu dinți mari, mai lată la mijloc decât la capete, acționat de doi oameni. 2 (Îf bișchie) Cuțit cizmăresc. 3 (Îf bișche) Instrument tăios pentru făcut jgheabul șindrilelor. corectat(ă)

bestie² sf vz beschie

beșchiă sf vz beschie

bischie sf vz beschie

bișchie sf vz beschie

báșchie s.f. Ciocan cu vîrful prevăzut cu un șanț în formă de V, folosit la baterea cercurilor metalice ale butoaielor. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<bg. басчие.

beschie s.f. 1 Fierăstrău mare format dintr-o pînză cu dinți mari, mai lată la mijloc decît la capete, prevăzut cu două mînere pentru a putea fi acționat de două persoane. 2 (reg.; în forma „bișchie”) Cuțit cizmăresc. 3 (reg.; informa „bișche”) Instrument tăios pentru făcut jgheabul șindrilelor. • pl. -ii. g.-d. -iei. și beșchie, (reg.) bișche, bișchie s.f. /<tc. biçki; cf. și bg. бичкия.

beșchie s.f. v. beschie.

bișche s.f. v. beschie.

bișchie s.f. v. beschie.

BAȘCHIE, BAȘCHIU sf. 🔧 Un fel de ciocan cu leafa șențuită de care se servește dogarul; numită și „ciochie”, „păpușă” sau „bățic” (🖼 402).

BESCHIE sf. Mold. Ferăstrău mare pentru tăiat bușteni (🖼 457): mergeți și aduceți o ~ și un topor (RV.-CRG.) [comp. bulg. bičkija < tc.].

BESCHIE, beschii, s. f. Ferăstrău format dintr-o pânză lată, prevăzut cu două mânere pentru a putea fi acționat de două persoane. [Var.: beșchie s. f.] – Cf. bg. bičkija.

BEȘCHIE s. f. v. beschie.

BESCHIE, beschii, s. f. (Mold.) Ferăstrău format dintr-o lamă lată, cu două minere de lemn la capete, de care țin tăietorii. – Pronunțat: -chi-e.

BESCHIE, beschii, s. f. (Reg.) Ferăstrău cu lamă lată, cu cîte un mîner de lemn la fiecare capăt. – Comp. bg. bičkija.

BESCHIE ~i f. 1) Ferăstrău alcătuit dintr-o pânză lată cu muchia tăietoare curbată, prevăzut cu mânere la ambele capete și folosit, în special, la tăiatul buștenilor. [Art. beschia; G.-D. beschiei; Sil. -chi-e] /<bulg. bițkija

bașchie f. ciocan de dogar sau dulgher cu capătul șănțuit. [V. beșchie].

beșchie f. Mold. ferestrău mare de dulgher. [Ung. BICSKI].

beschíe V. beșchie.

bischíe V. bișchie.

bișchíe, bischíe, bischie și bes- f. (turc. bičku, feresteŭ, cosor, rudă cu byčak, rom. briceag. D. byčky vine sîrb. bičkija, și bg. -iĭa, feresteŭ). Sud. Feresteŭ mare de tăĭat grinzĭ în lat (de curmat), numit și caras și joagăr (Cel care se mișcă vertical se numește trișcă). – În nord béschie și béstie. În Rn. și bréschie.

bașchie (desp. -chi-e) s. f., art. bașchia (desp. -chi-a), g.-d. art. bașchiei; pl. bașchii, art. bașchiile (desp. -chi-i-)

beschie (fierăstrău) (desp. -chi-e) s. f., art. beschia (desp. -chi-a), g.-d. art. beschiei; pl. beschii, art. beschiile (desp. -chi-i-)

bașchie (-chi-e) s. f., art. bașchia (-chi-a), g.-d. art. bașchiei; pl. bașchii, art. bașchiile (-chi-i-)

beschie (fierăstrău) (-chi-e) s. f., art. beschia (-chi-a), g.-d. art. beschiei; pl. beschii, art. beschiile (-chi-i-)

bașchie s. f. (sil. -chi-e), art. bașchia (sil. -chi-a), g.-d. art. bașchiei; pl. bașchii, art. bașchiile(sil. -chi-i-)

beschie (ferăstrău) s. f. (sil.-chi-e), art. beschia (sil. -chi-a), g.-d. art. beschiei; pl. beschii, art. beschiile (sil. -chi-i-)

beschie (beschii), s. f. – Ferăstrău de mînă. Var. bestie, bișchie; bașchie, s. f. (instrument cu care dulgherii strîng cercurile la butoaie). Tc. biçki „cuțit, ferăstrău de mînă” (DAR, Scriban), de unde bg., sb. bičkiia, mag. bicska; cf. briceag.

BAȘCHIE s. (TEHN.) ciochie, (reg.) bățic, păpușă. (Cu ~ dogarul bate cercul la butoaie.)

BESCHIE s. (TEHN.) ciochie, joagăr.

BAȘCHIE s. ciochie, (reg.) bățic, păpușă. (Cu ~ dogarul bate cercul la butoaie.)

BEȘCHIE s. ciochie, joagăr.