beschie s.f. 1 Fierăstrău mare format dintr-o pînză cu dinți mari, mai lată la mijloc decît la capete, prevăzut cu două mînere pentru a putea fi acționat de două persoane. 2 (reg.; în forma „bișchie”) Cuțit cizmăresc. 3 (reg.; informa „bișche”) Instrument tăios pentru făcut jgheabul șindrilelor. • pl. -ii. g.-d. -iei. și beșchie, (reg.) bișche, bișchie s.f. /<tc. biçki; cf. și bg. бичкия.