baroreceptór s.m. (fiziol.) Terminație nervoasă senzitivă, situată în peretele unui vas sangvin, sensibilă la variațiile de presiune din interiorul vasului, care conține un tip de receptor senzorial pentru care stimulul este reprezentat de o variație de presiune a unor lichide din organism sau din exteriorul organismului; presoreceptor. • pl. -i. /<fr. barorécepteur, engl. baroreceptor, cf. gr. βαρο „greutate”, lat. receptus<recipere „a primi”.

BARORECEPTÓR s.m. Terminație nervoasă sensibilă la variațiile presiunii sanguine; presoreceptor. [Var. baroceptor s.m. / < fr. barorécepteur].

BARORECEPTÓR s. m. Presoreceptor. (din fr. barorécepteur)

baroreceptor s. m., pl. baroreceptori

baroreceptor s. m., pl. baroreceptori

BARORECEPTÓR, baroreceptori, s.m.

baroreceptór s. m., pl. baroreceptóri

BARORECEPTÓR ({s} baro + lat. receptor „primitor”) s. m. (FIZIOL.) Formațiune nervoasă senzitivă care înregistrează modificările de presiune cu punct de plecare în mediul exterior sau interior (b. de la nivelul tegumentului, din mușchi, tendoane, articulații), precum și variațiile presiunii sanguine (b. din atrii, ventriculul stîng, sinusul carotidian, aorta etc.).