BARORECEPTÓR ({s} baro + lat. receptor „primitor”) s. m. (FIZIOL.) Formațiune nervoasă senzitivă care înregistrează modificările de presiune cu punct de plecare în mediul exterior sau interior (b. de la nivelul tegumentului, din mușchi, tendoane, articulații), precum și variațiile presiunii sanguine (b. din atrii, ventriculul stîng, sinusul carotidian, aorta etc.).