baricadát¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: baricada] (Rar) 1-2 Baricadare (1-2).

baricadat², ~ă a [At: DA ms / E: baricada] 1 Adăpostit în spatele unei baricade. 2 (Fig) Izolat (de cineva sau de ceva).

baricadá [At: VLAHUȚĂ, V. 159 / Pzi: ~dez / E: fr barricader] 1 vt A împiedica printr-o baricadă trecerea unei străzi, a unei șosele etc. sau intrarea într-o locuință. 2 vr A se pune la adăpost (după o baricadă). 3-4 vtr (Fig) A (se) izola (de cineva sau de ceva).

BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un drum, la o stradă, o ușă, o fereastră) A închide, a astupa printr-o baricadă, pentru a împiedica trecerea sau intrarea. Copaci străini... amestecați și împletiți cu semincerii localnici făceau un zid nepătruns și întunecos, de arbori și arbuști, baricadînd potecile vechi. C. PETRESCU, R. DR. 214. Conu Leonida, la cel dintîi zgomot de afară, tremură ca varga, baricadează ușile cu mobilele din casă. GHEREA, ST. C.R. I 333. ◊ Refl. Procurorul îi întrebă pentru ce s-au baricadat. VLAHUȚĂ, O. A. 159.

BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o ieșire, un drum etc. ♦ Refl. A se pune la adăpost în dosul unei baricade. – Fr. barricader.

BARICADÁ vb. I. tr., refl. A (se) închide ca o baricadă. [< fr. barricader].

BARICADÁ vb. tr., refl. a (se) închide cu o baricadă. ◊ (p. ext.) a (se) închide ferm, categoric. (< fr. barricader)

A BARICADÁ ~éz tranz. (căi de acces) A închide, ridicând o baricadă. ~ o poartă. /<fr. barricader

A SE BARICADÁ mă ~éz intranz. A se adăposti în dosul unei baricade. /<fr. barricader

baricadà v. 1. a ridica baricade, a închide sau opri comunicațiunea cu baricade; 2. a se întări cu baricade, a se adăposti îndărătul unei baricade; 3. fig. a se închide spre a nu vedea pe nimeni.

*baricadéz v. tr. (fr. barricader). Barez pin baricade; a baricada o stradă, o ușă. V. refl. Mă fortific pin baricade. Fig. Mă închid ca să nu văd pe nimenĭ. V. zăstesc.

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricadá vb., ind. prez. 1 sg. baricadéz, 3 sg. și pl. baricadeáză