baricadare sf [At: DA ms / Pl: ~dări / E: baricada] 1 Împiedicare printr-o baricadă a trecerii unei străzi, a unei șosele etc. sau a intrării într-o locuință Si: baricadat¹ (1). 2 Adăpostire în spatele unei baricade Si: baricadat¹ (2). 3 Izolare de cineva sau de ceva.

baricadáre s.f. Acțiunea de a (se) baricada și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. baricada.

BARICADARE, baricadări, s. f. Acțiunea de a (se) baricada și rezultatul ei.

BARICADARE s.f. Acțiunea de a (se) baricada și rezultatul ei. [< baricada].

baricada [At: VLAHUȚĂ, V. 159 / Pzi: ~dez / E: fr barricader] 1 vt A împiedica printr-o baricadă trecerea unei străzi, a unei șosele etc. sau intrarea într-o locuință. 2 vr A se pune la adăpost (după o baricadă). 3-4 vtr (Fig) A (se) izola (de cineva sau de ceva).

baricadá vb. I. tr., refl. 1 A (se) închide, a (se) bloca cu o baricadă pentru a împiedica trecerea sau intrarea. Baricadează ușa cu mobile din casă. 2 Fig. A (se) izola de cineva sau de ceva. S-a baricadat în sine și nu vrea să mai vorbească cu prietenii săi. • prez.ind. -ez. /<fr. barricader.

*BARICADA (-adez) I. vb. tr. A face baricade, a închide, a astupa printr’o baricadă, a îngrămădi diferite lucruri în mijlocul drumului pentru a-l astupa și a împiedeca astfel pe vrăjmași să treacă: ~ o ușă, o fereastră, a îngrămădi lucruri în dosul unei uși sau al unei ferestre, spre a împiedeca pe năvălitori s’o deschidă. II. vb. refl. A se adăposti în dosul unei baricade [fr.].

BARICADA, baricadez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un drum, la o stradă, o ușă, o fereastră) A închide, a astupa printr-o baricadă, pentru a împiedica trecerea sau intrarea. Copaci străini... amestecați și împletiți cu semincerii localnici făceau un zid nepătruns și întunecos, de arbori și arbuști, baricadînd potecile vechi. C. PETRESCU, R. DR. 214. Conu Leonida, la cel dintîi zgomot de afară, tremură ca varga, baricadează ușile cu mobilele din casă. GHEREA, ST. C.R. I 333. ◊ Refl. Procurorul îi întrebă pentru ce s-au baricadat. VLAHUȚĂ, O. A. 159.

BARICADA, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o ieșire, un drum etc. ♦ Refl. A se pune la adăpost în dosul unei baricade. – Fr. barricader.

BARICADA vb. I. tr., refl. A (se) închide ca o baricadă. [< fr. barricader].

BARICADA vb. tr., refl. a (se) închide cu o baricadă. ◊ (p. ext.) a (se) închide ferm, categoric. (< fr. barricader)

A SE BARICADA mă ~ez intranz. A se adăposti în dosul unei baricade. /<fr. barricader

A BARICADA ~ez tranz. (căi de acces) A închide, ridicând o baricadă. ~ o poartă. /<fr. barricader

baricadà v. 1. a ridica baricade, a închide sau opri comunicațiunea cu baricade; 2. a se întări cu baricade, a se adăposti îndărătul unei baricade; 3. fig. a se închide spre a nu vedea pe nimeni.

*baricadéz v. tr. (fr. barricader). Barez pin baricade; a baricada o stradă, o ușă. V. refl. Mă fortific pin baricade. Fig. Mă închid ca să nu văd pe nimenĭ. V. zăstesc.

baricadare s. f., g.-d. art. baricadării; pl. baricadări

baricadare s. f., g.-d. art. baricadării; pl. baricadări

baricadare s. f., g.-d. art. baricadării; pl. baricadări

baricada (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. baricadez, 3 baricadează; conj. prez. 1 sg. să baricadez, 3 să baricadeze

baricada (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadează

baricada vb., ind. prez. 1 sg. baricadez, 3 sg. și pl. baricadează