BARAT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras o linie; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.

BARATĂ, barate, s. f. Aparat folosit pentru omogenizarea unor grăsimi vegetale în procesul de producție. – Din fr. baratte.

barat¹ sm vz bărat

barat³, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: bara] 1 (D. circulație) Care este oprită. (D. dramuri, intrări) Care este închis. 3 (D. texte, cifre, litere etc.) Peste care s-au tras linii.

baretă¹ sf [At: BĂLCESCU, M. V. 596 / V: (înv) bărată (pl ~răți) / Pl: ~te / E: fr barrette cf it baretta] 1 Căciuliță de postav sau catifea. 2 Bonetă pătrată. corectat(ă)

bărat¹ sm [At: ODOBESCU, S. I, 101 / V: bar- / Pl: ~ați / E: mg barat] (Înv) Preot catolic.

bărată sf vz baretă¹

barát¹, -ă adj. 1 (despre drumuri, intrări etc.) Care este închis, blocat; a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2 (despre texte, litere, cifre etc.) Peste care s-a tras una sau mai multe linii. • pl. -ți, -te. /v. bara; cf. fr. barré.

barátă s.f. 1 Aparat de omogenizare și emulsionare, folosit la fabricarea margarinei. 2 (text.) Tobă metalică, cu perete dublu pentru răcire, fixată la dispozitivul în care se tratează celuloza pentru obținerea fibrelor de viscoză. • pl. -e. /<fr. baratte.

barétă² s.f. 1 Căciuliță de postav sau de catifea, cu trei sau patru colțuri, purtată de unii preoți catolici și, în trecut, de unii soldați din Occident. 2 Bonetă pătrată. pl. -e. /<fr. barrette, it. berretta, berretto.

bărát¹ s.m. (înv.) Călugăr sau preot catolic. • pl. -ți. /<magh. barát.

*BARETĂ (pl. -ete) sf. Căciulă roșie (de lînă sau de pîslă), în patru colțuri, pe care o poartă cardinalii (🖼 379) [fr.].

†BĂRAT¹ sm. ⛪ Preot catolic: toată obștea... asculta cîntările latinești ale băratului (ODOB.) [ung. barat].

‡BĂRATĂ (pl. -ăți, -ate) sf. 🎩 Un fel de căciulă sau șapcă de pîslă sau de postav ce purtau slujitorii curții în timpul Domnilor fanarioți: îi purta în port unguresc și cu bărate negre de pîslă (LET.) [tc. barata < it.].

BARAT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras una sau mai multe linii; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.

BĂRAȚ, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.

BARAT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărei trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text scris) Peste care s-a tras o bară sau o linie cu scopul de a face nevalabil; (despre o indicație scrisă sau, p. ext., despre obiectul pe care se află indicația) peste care s-a tras o bară pentru a o deosebi de altă indicație. Tramvaiul 15 barat.

BARETĂ², barete, s. f. (Rar) Căciuliță de postav sau de catifea, cu trei sau patru colțuri (purtată de unii preoți și, în trecut, de soldați); bonetă, tichie. La paști dăruia domnul fiecărui ostaș o chiveră sau o baretă și o bucată de postav pentru uniformă. BĂLCESCU, O. I 16.

BĂRAT, bărați, s. m. (învechit) Preot catolic. Toată obștea cuvioasă, muieri și bărbați, asculta cîntările latinești ale băratului. ODOBESCU, S. I 101.

BARAT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text scris) Peste care s-a tras o bară în scopul de a-l anula. ♦ Peste care s-a tras o bară spre a-l deosebi de altă indicație. Tramvaiul 6 barat. – V. bara.

BARETĂ², barete, s. f. (Rar) Căciuliță de postav sau de catifea, cu trei sau patru colțuri, purtată de unii preoți și, în trecut, de unii soldați. – Fr. barrette.

BĂRAT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr catolic. – Magh. barát.

BARATĂ s.f. 1. Aparat cu ajutorul căruia se fabrică untul și unele grăsimi vegetale. 2. (Text.) Tobă metalică cu perete dublu pentru răcire la dispozitivul în care se tratează celuloza pentru obținerea firelor de viscoză. [< fr. baratte].

BARETĂ² s.f. (Rar) Pălăria roșie a cardinalilor; tichie. [< it. baretta].

BARATĂ s. f. 1. aparat cu ajutorul căruia se fabrică untul și unele grăsimi vegetale. 2. tobă metalică cu perete dublu pentru răcire la dispozitivul în care se tratează celuloza pentru obținerea firelor de viscoză. (< fr. baratte)

BARETĂ² s. f. pălărie roșie purtată de cardinali. (< it. baretta)

BARETĂ² ~e f. Pălărie purtată de cardinali. /<fr. barette

baretă f. căciulă roșie de lână sau de pâslă (mai ales la cardinali).

bărat m. preot catolic: ascultă cântările latinești ale băratului OD. [Ung. BÁRAT = slav. BRATŬ, frate].

barát m. (ung. barat, călugăr, preut catolic, frate, d. vsl. bratŭ, frate. V. frate și baștină). Vechĭ. Preut catolic. – Și bărat.

*1) barétă f., pl. e (fr. barrette, d. it. barretta. V. bărată și beretă). Bereta (tichia) roșie a cardinalilor.

bărát V. barat.

bărátă f., pl. e și ățĭ (turc. barata, din it. berretia. V. baretă 1). Sec. 18. Un fel de beretă a slujitorilor.

barată s. f., g.-d. art. baratei; pl. barate

baretă (bentiță, bonetă) s. f., g.-d. art. baretei; pl. barete

bărat (călugăr) (înv., reg.) s. m., pl. bărați

barată s. f., g.-d. art. baratei; pl. barate

baretă (bentiță, bonetă) s. f., g.-d. art. baretei; pl. barete

bărat (călugăr) (înv., reg.) s. m., pl. bărați

barată s. f., pl. barate

baretă (bentiță, bonetă) s. f., pl. barete

bărat (călugăr) s. m., pl. bărați

barat (barați), s. m. – Preot, sacerdot catolic. Mag. barát „călugăr”, din sl. bratŭ „frate” (Cihac, II, 479). – Der. bărăție, s. f. (biserică catolică; cuvînt înv., care astăzi se folosește mai ales ca nume pentru două cartiere, în București și în Cîmpulung).

BARAT adj. v. zăgăzuit.

BARAT adj. stăvilit, zăgăzuit. (O apă ~.)