BARACĂ, barăci, s. f. Construcție provizorie de scânduri, panouri, folosită ca locuință, magazie, prăvălie etc. [Pl. și: bărăci. – Var.: (reg.) baratcă s. f.] – Din fr. baraque.

barac, ~ă smf [At: H II, 289 / V: bă~, ~ă smf / Pl: ~aci, ~ace / E: tc baraq] 1 (Reg) Câine cu blană și mustăți mari, stufoase. 2 Copoi.

baracă sf [At: NEGRUZZI, S. I, 70 / V: (reg) ~ancă, ~atcă / Pl: ~răci, (iuz) ~ace / E: fr baraque, it baracca] 1-3 Construcție provizorie de scânduri care poate servi (ca locuință sau) magazie (ori prăvălie). 4 (Reg) Casă de vară construită în grădină Cf chioșc. 5 (Înv) Odăiță mobilă (pe roți) de scânduri, care servea ca bucătărie pentru negustorii și artiștii din bâlciuri, pentru aprovizionarea trupelor pe front etc. corectat(ă)

barancă² sf vz baracă

baratcă sf vz baracă

barâcă sf vz băracă¹ modificată

bărac, ~ă smf vz barac

băracă² sf vz buracă

băracă¹ sf [At: CHEST. II, 463/72 / V: ~râ~^[1], bârâ~, barâ~ / Pl: ~răci / E: bară² + -ac] (Reg) 1 Bărăcie (1). 2 Fântână făcută într-un loc smârcos.

bărâcă sf vz baracă^1[1]

bărâce sf [At: REV. CRIT. III, 87 / V: barice / Pl: ~âci / E: ns cf bărăcie] (Reg) 1 Mic pârâiaș curgător. 2 Un fel de fântână.

bărica v vz bârâca

bârâca [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) băr~^[1], bărica / Pzi: ~râc / E: aburca] 1 vr (Îrg) A se cățăra (mai ales într-un arbore). 2 vt (Reg) A ajuta pe cineva să se urce într-un arbore. corectat(ă)

bârâcă sf vz băracă¹ modificată

buracă sf [At: CIHAC II, 34 / Pl: ? / E: bură¹ + -acă] 1-2 (Îvr) Bură² (1) (mică). 3 (Reg) Negură groasă, deasă.

barác, -ă s.m., s.f. (zool.; reg.) 1 Cîine cu blană și mustăți mari. 2 Copoi. • pl. -ci, -ce. și bărác, -ă s.m., s.f. /<tc. baraq.

barácă s.f. 1 Construcție provizorie din scînduri, din panouri demontabile sau din zidărie, care poate servi ca locuință, birou, depozit etc. Barăcile circului erau așezate în cerc. 2 (reg.) Casă de vară, construită în grădină. 3 Construcție din scînduri, mobilă (pe roți), care servea ca bucătărie pentru negustorii și artiștii din bîlciuri, pentru aprovizionarea trupelor pe front etc. • pl. -ăci. și (reg.) barátcă s.f. /<fr. baraque, it. baracca, ngr. βαραcα.

barátcă s.f. v. baracă.

bărác, -ă s.m., s.f. v. barac.

buracă s.f. (reg.) Negură groasă, deasă; ceață. • /<fr. bourrer.

*BARACĂ, Mold. Maram. BARATCĂ (pl. -ce, -ci) sf. Căsuță de scînduri, colibă, magherniță (🖼 357): acum vede cineva în locul baracelor niște căsuțe (NEGR.); o baratcă de scînduri lega sufrageria de sus cu cea de jos (D.-ZAMF.) [fr. baraque].

*BARATCĂ 👉 BARACĂ.

❍BĂRACĂ (pl. -ace) sf. Trans. (BUD.) (VIC.) 🌦 Negură, ceață groasă.

❍BĂRÎCA (-îc) vb. refl. Olten. A se cățăra, a se burica.

BÎRÎCA (-îc) vb. refl. Trans. Olten. = BURICA: pe cîte un vîrf de stîncă unde numai caprele se bîrîcă (FR.-CDR.).

❍BURACĂ sf. Băn. Trans. 🌦 Negură, ceață deasă. [bură²].

❍BURAICĂ sf. Băn. 🌦 = BURACĂ.

BARACĂ, barăci, s. f. Construcție provizorie de scânduri care poate servi ca locuință, magazie, prăvălie etc. [Pl. și: bărăci. - Var.: (reg.) baratcă s. f.] – Din fr. baraque.

BARACĂ, barăci, s. f. Construcție provizorie de scînduri în formă de casă (uneori așezată pe roate), servind ca locuință, magazie, prăvălie etc. Barăci mari de scînduri de brad albe, înmiresmate de rășini, adăposteau tot felul de motoare, cazane, țevi. GALAN, Z. R. 370. Toți trag cu ochiul spre baraca pe patru roți unde se află putina cu castraveți murați. CAMILAR, N. I 313. Barăcile cu tot felul de minunății ca la Moși... rămăsese în umbră. PAS, Z. I 228. – Pl. și: bărăci (GALAN, Z. R. 392). – Variantă: (regional) barătcă (SADOVEANU, O. I 386, D. ZAMFIRESCU, R. 190) s. f.

BARACĂ, barăci, s. f. Construcție provizorie de scînduri, servind ca locuință, magazie, prăvălie etc. [Var.: (reg.) baratcă s. f.] – Fr. baraque.

BURACĂ, burăci, s. f. (Reg.) Negură groasă, deasă. – Din bură + suf. -acă.

BARACĂ s.f. Construcție provizorie de scînduri, servind ca locuință, magazie etc. [Pl. barăci, bărăci. / < fr. baraque, cf. it. baracca].

BARACĂ s. f. construcție provizorie de scânduri servind ca locuință, magazie etc. (< fr. baraque, it. baracca, sp. barraca)

baracă-dormitor s. f. Baracă ce servește drept dormitor ◊ „Din plăcile aglomerate se vor face și cabane turistice, barăci-dormitor în pădure, solarii etc.” Sc. 14 VIII 62 p. 3. ◊ „Asediind barăcile-dormitor din localitate, forțele de ordine au arestat 22 de persoane, conducându-le spre o destinație necunoscută în vederea expulzării.” Sc. 1 VI 77 p. 4 (din baracă + dormitor)

BARACĂ ~ăci f. Construcție provizorie (din scânduri, blocuri demontabile etc.) care se folosește ca locuință provizorie, magazie, depozit de materiale etc. [G.-D. barăcii] /<fr. baraque

baracă f. 1. colibă de scânduri ce-și fac soldații în campanie; 2. prăvălioară de scânduri; 3. fam. casă proastă sau rău zidită (= fr. barâque).

*barácă f., pl. e și bărăcĭ (fr. baraque, d. it. baracca). Gașcă, prăvălioară de scînduri saŭ și de alt material. Fig. Casă proastă. În Mold. vulg. baratcă, pl. e și bărătci. V. magherniță, șandrama.

burácă f., pl. e și ăcĭ (cp. cu burhaĭ). Trans. (GrS. 1937, 185). Ceață.

baracă s. f., g.-d. art. barăcii; pl. barăci

buracă (reg.) s. f., g.-d. art. burăcii; pl. burăci

baracă s. f., g.-d. art. barăcii; pl. barăci

buracă (reg.) s. f., g.-d. art. burăcii; pl. burăci

baracă s. f., g.-d. art. barăcii; pl. barăci

buracă s. f., g.-d. art. burăcii; pl. burăci

baracă, pl. barăci

baracă, barăci.

barac (-că), adj. – Rasă de cîine cu păr mult, originară din Asia. Tc. barak (Hasdeu 2481).

a rupe baraca expr. (adol.) a se distra, a se simți bine.

BARACĂ s. (Mold.) gașcă. (O ~ de scânduri pe un șantier.)

BURACĂ s. v. ceață, negură, pâclă.

BARACĂ s. (Mold.) gașcă. (O ~ de scînduri pe un șantier.)

buracă s. v. CEAȚĂ. NEGURĂ. PÎCLĂ.

barac, -ă, baraci, -e, adj. (reg.; despre câini) flocos, cu păr și mustăți mari