BANZAI interj. viață lungă!, (zece mii de ani) trăiască! (< germ. banzai)

BÂZÂI, bâzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

băzăi v vz bâzăi

băzii v vz bâzâi

bânzăi v vz bâzâi

bâzăi v vz bâzâi

bâzâi [At: (a. 1817) IORGA, S. D. XII, 206 / V: băzăi, băzii, ~zăi, bonzăi / Pzi: bâzâi, ~iesc / E: bâz + -âi] 1 vi (D. insecte care zboară) A produce un zgomot caracteristic zborului Si: zumzăi, a zâzâi, a zumbăi, a zuzăi, a zbârnâi, (înv) a bombăni, a vâjâi. 2 vi (Gmț) A ține isonul la o cântare. 3 vi (Fig; d. oameni) A-și exprima nemulțumirea prin murmur Si: a cârti, a bombăni, (înv) a murmura. 4 vi (Fam; ml d. copii) A plânge (încet, tărăgănat și mult). 5 vt (Fam) A sâcâi. 6 vt A bârfi. 7 vi (Rar; nob; îe) A ~ cu vătraiul (în foc) A răscoli cărbunii.

bonzăi v vz bâzâi

bînzăi vb. IV. v. bîzîi.

bîzîi vb. IV. 1 intr. (despre insectele care zboară) A produce zgomotul caracteristic zborului; a zumzăi. Țînțarii bîzîiau mărunt la urechile noastre (CE. PETR.). ◊ Ext. Telefonul bîzîie cam tare cînd ridic receptorul. ◊ Fig. Gloanțele bîzîiau rătăcind (SADOV.). ♦ (glum.) A ține isonul la o cîntare. Duminecile bîzîiam la strană (CR.). 2 intr. (despre oameni) A-și arăta nemulțumirea; a cîrti. Atunci s-a dat de gol afacerea și a prins a bîzîi satul (SADOV.). 3 intr. (mai ales despre copii; fam.) A plînge, a scînci. Ce... bîzîi, mă, că te-am atins? (PAS). 4 tr. (fam.) A sîcîi, a cicăli; a bîrfi. Ce mă tot bîzîi? • prez.ind. bîzîi. și (reg.) bînzăi vb. IV. /bîz + -îi.

BÎNZĂI (-ăesc) vb. intr. A sbîrnăi, a bombăni, a bîzîi (MAR.).

BÎZÎI (-îiu) vb. intr. 1 A sbîrnîi, a produce un sgumot sburînd (vorb. de muște sau albine): în pragul porții bîzîia o albină (DLVR.) ¶ 2 A cînta monoton: Duminicile bîzîiam la strană (CRG.); de asemenea despre sunetul cimpoiului sau vioarei: Din diplă țîțîind. Din cimpoiu bîzîind (TOC.); vioara... strigă pătimaș și bîzîie ca un bas de albine (IRG.).

BÂZÂI, bâzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce zgomotul caracteristic zborului; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

BÎZĂI vb. IV v. bîzîi.

BÎZÎI, (rar) bîzîi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insecte, mai ales despre muște și albine) A produce (cu bătaia aripilor în zbor) un zumzet caracteristic; a zumzăi, a zuzăi. ◊ V. zbîrnîi, țîrîi. În văzduh... zburau bîzîind subțire... țînțarii cu miile. DUMITRIU, N. 229. Ațipesc și le bîzîie pe la urechi cele din urmă muscuțe ale anului. SADOVEANU, P. M. 82. Țînțarii bîzîiau mărunt la urechile noastre. C. PETRESCU, S. 220. ◊ (Metaforic, despre vînt) Bîzîia în ciulinii prăvălișului, ușurel, băltărețul. SADOVEANU, P. M. 37. ◊ Fig. Sutele de ghiulele vîjîiau prin fumegarea deasă, gloanțele bîzîiau rătăcind. SADOVEANU, O. VI 34. ♦ (În glumă) A ține isonul la o cîntare. Duminecile bîzîiam la strană. CREANGĂ, A. 9. 2. Intranz. (Despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurînd; a cîrti. V. bombăni. Atunci s-a dat de gol afacerea și a prins a bîzii satul. SADOVEANU, M. C. 156. 3. Intranz. (Mai ales despre copii) A plînge forțat, cu glas tărăgănat, fără lacrimi; a se sili să plîngă; a scînci, a se miorcăi, a se sclifosi. Bîzîi ca un mucos... Nici comanda unei companii n-ai pv.iut s-o preiei, deși aveai ordin în regulă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 9/3. Ce... bîzîi, mă, că te-am atins? PAS, Z. I 259. 4. Tranz. A sîcîi, a necăji (cu insistențele), a cicăli. Nu mă mai bîzîi atîta! – Variantă: bîzăi (DAN, U. 145) vb. IV.

BÎZÎI, bîzîi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insecte, la pers. 3) A produce în zbor un zumzet caracteristic; a zumzăi. 2. Intranz. (Despre copii) A plînge, a scînci. 3. Tranz. (Fam.) A sîcîi, a cicăli. – Din bîz.

A BÂZÂI bâzâi 1. intranz. 1) (despre insecte) A produce sunete prelungi caracteristice speciei (în timpul zborului); a face „bâz”; a zumzăi. 2) fig. fam. (despre copii) A plânge prefăcut, fără lacrimi, cu glas înăbușit; a scânci. 2. tranz. fam. (persoane) A deranja mereu, reproșând sau cerând diferite lucruri; a bate la cap; a cicăli; a morocăni; a bârâi. /bâz + suf. ~âi

bâzăi v. 1. a face bâz, a sbârnăi; 2. a cânta îngăimat, a mormăi: duminicile bâzăiam la strană CR.; 3. a plânge încet (de copii); 4. a arde mocnit (de foc).

bîzîĭ, a -í v. intr. (rudă cu vsl. *bŭzĭeti, ceh. bziti, engl. buzz, a bîzîi). Produc un zgomot ca aripile insectelor în zbor: albinile bîzîĭaŭ în vișin. V. tr. Încomodez pin bîzîit: n’am putut dormi, vă m’au bîzîit muștele. V. vîjîĭ, zbîrnîĭ, zumbăĭ.

bâzâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. bâzâi, 3 bâzâie, imperf. 1 bâzâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să bâzâi, 3 să bâzâie

bâzâi (a ~) vb., ind. prez. 3 bâzâie, imperf. 3 sg. bâzâia; conj. prez. 3 să bâzâie

bâzâi vb., ind. prez. 1 sg. bâzâi, 3 sg. și pl. bâzâie, imperf. 3 sg. bâzâia

bîzîi (ind. prez. 1 sg. bîzîi, 3 sg. și pl. bîzîie)

bâzâiu, -zâi 2, -zâe 3, -zâiam 1 imp.

BÂZÂI vb. a zbârnâi, a zâzâi, a zumzăi, (rar) a zumbăi, (pop.) a bombăni, (reg.) a bornăi, (Transilv. și Ban.) a vâjâi. (Albinele ~.)

BÂZÂI vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, plânge, sâcâi.

BÎZÎI vb. a zbîrnîi, a zîzîi, a zumzăi, (rar) a zumbăi, (pop.) a bombăni, (reg.) a bornăi, (Transilv. și Ban.) a vîjîi. (Albinele ~.)

bîzîi vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. PLÎNGE. SÎCÎI.

bâzâi, bâzâiesc, v.t.i. 1. (despre insecte) A zumzăi. 2. A sâcâi, a cicăli, a stârni (pe cineva). 3. A plânge, a face gălăgie. – Din bâz „cuvânt care imită sunetul produs de insecte în zbor” (MDA).

bâzâi, bâzâiesc, vb. tranz., intranz. – 1. (despre insecte) A zumzăi. 2. A sâcâi, a cicăli, a stârni (pe cineva). 3. A plânge, a face gălăgie. – Din bâz „cuvânt care imită sunetul produs de insecte în zbor” (MDA).