opțiuni

2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bandúră2 sf [At: CERNE, D. M. / Pl: ~re / E: ucr бандура] Instrument muzical popular ucrainean, asemănător unei chitare cu gâtul scurt, cu 8 până la 24 de coarde, dintre care doar unele sunt întinse pe gâtul instrumentului.

bandúră1 sf [At: VAIDA / V: -doră / Pl: ~re / E: nct] (Reg) 1 Cârpă de pânză groasă și aspră folosită pentru șters praful. 2 (Prt) Curvă.

BANDÚRĂ2, banduri, s. f. (Rar) Instrument muzical popular ucrainean cu o tastieră (2) scurtă și cu 8 până la 24 de coarde. – Din ucr. bandura.

BANDÚRĂ1, bandure, s. f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră. ♦ Epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte. – Et. nec.

BANDÚRĂ1, bandure, s. f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră. ♦ Epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte. – Et. nec.

BANDÚRĂ2, banduri, s. f. Instrument muzical popular ucrainean ca o chitară cu gâtul scurt, prevăzut cu 8 până la 24 de coarde. – Din ucr. bandura.

BÁNDURĂ1, bandure, s. f. (Transilv.) Cîrpă de pînză groasă și aspră.

BANDÚRĂ2, banduri, s. f. Instrument muzical ucrainean, avînd 8 pînă la 24 de coarde. Doi copii de casă... care cîntaseră pînă atunci din bandură și țimbală, se ridicară și ieșiră. SADOVEANU, Z. C. 284.

BANDÚRĂ2, banduri, s. f. Instrument muzical ucrainean cu 8 până la 24 de coarde. – Ucr. bandura.

BANDÚRĂ1, bandure, s. f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră.

BANDÚRĂ s.f. Instrument muzical ucrainean de formă ovală, cu o tastieră scurtă și cu 8 până la 24 de coarde. [< rus. bandur].

BANDÚRĂ s. f. instrument muzical ucrainean cu coarde ciupite, în formă ovală, și cu o tastieră scurtă. (< rus., ucr. bandura)

BANDÚRĂ ~i f. Instrument muzical popular ucrainean, prevăzut cu coarde care emit sunete prin ciupire. /<ucr. bandura


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bandúră2 (instrument muzical) (rar) s. f., g.-d. art. bandúrii; pl. bandúri

bándură1 (cârpă, curvă) (reg.) s. f., g.-d. art. bándurei; pl. bándure

bándură (cârpă) s. f., g.-d. art. bándurei; pl. bándure

bandúră (instrument muzical) s. f., g.-d. art. bandúrii; pl. bandúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÁNDURĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

bandură s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bandură, instrument cu coarde de formă ovală, cu tastiera* scurtă. Produce sunetele prin ciupirea corzilor, în număr de până la 50. Este specific folclorului ucrainean. Acordajul (1) în registrul (I) grav se face în cvarte* și secunde*, iar în registrul acut, în succesiune diatonică* sau cromatică*.

Intrare: bandură (cârpă)
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandură
  • bandura
plural
  • bandure
  • bandurele
genitiv-dativ singular
  • bandure
  • bandurei
plural
  • bandure
  • bandurelor
vocativ singular
  • bandură
  • banduro
plural
  • bandurelor
Intrare: bandură (instrum.)
bandură2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandură
  • bandura
plural
  • banduri
  • bandurile
genitiv-dativ singular
  • banduri
  • bandurii
plural
  • banduri
  • bandurilor
vocativ singular —
plural —

bandură (cârpă)

etimologie:

bandură (instrum.)

  • 1. rar Instrument muzical popular ucrainean cu o tastieră scurtă și cu 8 până la 24 de coarde.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Doi copii de casă... care cîntaseră pînă atunci din bandură și țimbală, se ridicară și ieșiră. SADOVEANU, Z. C. 284.
      surse: DLRLC

etimologie: