2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BANDÚRĂ1, bandure, s. f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră. ♦ Epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte. – Et. nec.

BANDÚRĂ1, bandure, s. f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră. ♦ Epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte. – Et. nec.

BANDÚRĂ2, banduri, s. f. (Rar) Instrument muzical popular ucrainean cu o tastieră (2) scurtă și cu 8 până la 24 de coarde. – Din ucr. bandura.

bandúră1 sf [At: VAIDA / V: -doră / Pl: ~re / E: nct] (Reg) 1 Cârpă de pânză groasă și aspră folosită pentru șters praful. 2 (Prt) Curvă.

bandúră2 sf [At: CERNE, D. M. / Pl: ~re / E: ucr бандура] Instrument muzical popular ucrainean, asemănător unei chitare cu gâtul scurt, cu 8 până la 24 de coarde, dintre care doar unele sunt întinse pe gâtul instrumentului.

bandúră2 s.f. (muz.) Instrument muzical popular ucrainean, asemănător cu o chitară cu gîtul scurt, prevăzut cu 8 pînă la 24 de coarde, care emite sunete prin ciupire. • pl. -i. /<ucr. бандура.

bandúră1 s.f. (reg.) 1 Cîrpă de pînză groasă și aspră (de șters praful). 2 (Epitet pentru o) femeie de moravuri ușoare. • pl. -e. /cf. bandol.

BANDÚRĂ2, banduri, s. f. Instrument muzical popular ucrainean ca o chitară cu gâtul scurt, prevăzut cu 8 până la 24 de coarde. – Din ucr. bandura.

BÁNDURĂ1, bandure, s. f. (Transilv.) Cîrpă de pînză groasă și aspră.

BANDÚRĂ2, banduri, s. f. Instrument muzical ucrainean, avînd 8 pînă la 24 de coarde. Doi copii de casă... care cîntaseră pînă atunci din bandură și țimbală, se ridicară și ieșiră. SADOVEANU, Z. C. 284.

BANDÚRĂ2, banduri, s. f. Instrument muzical ucrainean cu 8 până la 24 de coarde. – Ucr. bandura.

BANDÚRĂ1, bandure, s. f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră.

BANDÚRĂ s.f. Instrument muzical ucrainean de formă ovală, cu o tastieră scurtă și cu 8 până la 24 de coarde. [< rus. bandur].

BANDÚRĂ s. f. instrument muzical ucrainean cu coarde ciupite, în formă ovală, și cu o tastieră scurtă. (< rus., ucr. bandura)

BANDÚRĂ ~i f. Instrument muzical popular ucrainean, prevăzut cu coarde care emit sunete prin ciupire. /<ucr. bandura


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bándură1 (cârpă, curvă) (reg.) s. f., g.-d. art. bándurei; pl. bándure

bandúră2 (instrument muzical) (rar) s. f., g.-d. art. bandúrii; pl. bandúri

bandúră (instrument muzical) s. f., g.-d. art. bandúrii; pl. bandúri

bándură (cârpă) s. f., g.-d. art. bándurei; pl. bándure


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÁNDURĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

bandură s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

arată toate definițiile

Intrare: bandură (cârpă)
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandură
  • bandura
plural
  • bandure
  • bandurele
genitiv-dativ singular
  • bandure
  • bandurei
plural
  • bandure
  • bandurelor
vocativ singular
  • bandură
  • banduro
plural
  • bandurelor
Intrare: bandură (instrum.)
bandură2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandu
  • bandura
plural
  • banduri
  • bandurile
genitiv-dativ singular
  • banduri
  • bandurii
plural
  • banduri
  • bandurilor
vocativ singular
plural

bandură (cârpă)

etimologie:

bandură (instrum.)

  • 1. rar Instrument muzical popular ucrainean cu o tastieră scurtă și cu 8 până la 24 de coarde.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Doi copii de casă... care cîntaseră pînă atunci din bandură și țimbală, se ridicară și ieșiră. SADOVEANU, Z. C. 284.
      surse: DLRLC

etimologie: