tastieră sf [At: TIM. POPOVICI, D. M. / P: ~ti~e~ / Pl: ~re / E: it tastiera] 1 Mecanism care declanșează sunetele unui tub de orgă sau coardele unui instrument cu claviatură. 2 Plăcuță specială de lemn tare, fixată la instrumentele cu coarde, deasupra părții superioare a cutiei de rezonanță Si: (rar) tastă (3).

TASTIERĂ s.f. (Muz.) 1. Mecanism care declanșează sunetele unui tub de orgă sau coardele unor instrumente cu claviatură. 2. Placă specială din lemn tare, fixată, la instrumentele cu coarde, deasupra părții superioare a cutiei de rezonanță. [Pron. -ti-e-. / cf. it. tastiera – claviatură].

TASTIERĂ s. f. 1. mecanism care declanșează sunetele unui tub de orgă sau coardele unor instrumente cu claviatură. 2. (la instrumentele cu coarde) placă din lemn tare, fixată deasupra cutiei de rezonanță, pe care se apasă cu degetul corzile. (< it. tastiera)

TASTIERĂ ~e f. 1) Plăcuță de lemn fixată vertical sub strunele unui instrument muzical cu coarde. 2) Mecanism care face să sune un instrument cu claviatură (orgă, pian). /<it. tastiera

tastieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. tastierei; pl. tastiere

tastieră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. tastierei; pl. tastiere

tastieră s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. tastierei; pl. tastiere

TASTIERĂ s. (MUZ.) (pop.) limbă. (~ unor instrumente muzicale cu coarde.)

TASTIERĂ s. (MUZ.) (pop.) limbă. (~ unor instrumente muzicale cu coarde.)

tastieră (< it. tastiera) 1. Claviatură*. 2. V. limbă: sulla tastiera.