Definiția cu ID-ul 1289920:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
bandură, bandure, (băndură), s.f. (reg.) 1. Năframă, bandaj; cârpă: „Cu unsoare îl ungem la grumaz și-l legăm cu o băndură” (Bârlea, 1924, II: 380). 2. Prosop din cânepă, de șters pe mâini. – Din germ. (Ver)band „baieră, bantă, betelie” (Țurcanu, 2005) + suf. -ură.