6 definiții pentru bandou

bandóu s. n., art. bandóul; pl. bandóuri

bandóu s. n., art. bandóul; pl. bandóuri

BANDÓU, bandouri, s.n.

bandóu sn [At: KLOPȘTOCK, F. 209 / Pl: ~ri / E: fr bandeau] (Frm) 1 Panglică legată în jurul capului sau al frunții. 2 Șuviță de păr.

BANDÓU s.n. 1. (Liv.) Legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii. 2. Boltă îngustă prin care se termină capătul liber al unui portal de tunel. ♦ Mulură orizontală ieșită ușor în relief. [< fr. bandeau].

BANDÓU s.n. 1. Legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii. 2. Cadru decorativ exterior al portalului unui tunel. 3. Mulură orizontală ieșită ușor în relief, care marchează nașterea unei bolți sau limita dintre etaje. (din fr. bandeau)

Intrare: bandou
bandou
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bandou bandoul
plural bandouri bandourile
genitiv-dativ singular bandou bandoului
plural bandouri bandourilor
vocativ singular
plural