2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bandaját1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: bandaja] 1-2 Bandajare (1-2).

bandajat2, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 275 / Pl: ~ați, ~e / E: bandaja] 1-2 (Acoperit sau) strâns cu un bandaj (1-2) Si: pansat1.

bandaja vtr [At: DA / Pzi: ~jez / E: bandaj + -a] 1-2 A(-și) aplica un bandaj (1) Si: pansa.

BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. A lega strîns sau a acoperi (o parte rănită sau bolnavă a corpului) cu feși de tifon sau de pînză; a aplica un bandaj. V. pansa. [Un soldat] își bandaja cotul. CAMILAR, N. I 289. Are pieptul bandajat și se vede că nu poate mișca decît foarte greu brațul drept. CAMIL PETRESCU, T. II 275.

BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). V. pansa. – Din bandaj.

BANDAJÁ vb. I. tr., refl. A(-și) aplica un bandaj. [P.i., 3,6 -jează, 4 -jăm, ger. -jând. / < bandaj + -a].

BANDAJÁ vb. tr., refl. a(-și) aplica un bandaj. (< bandaj)

A BANDAJÁ ~éz tranz. (răni sau organe vătămate) A aplica un bandaj; a pansa. ~ mâna. /Din bandaj

*bandajéz v. tr. (d. bandaj. Fr. se zice bander). Leg o rană. Leg un om rănit, o parte rănită: a bandaja pe cineva la picĭor, un picĭor cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajá vb., ind. prez. 1 sg. bandajéz, 3 sg. și pl. bandajeáză, 1 pl. bandajăm; ger. bandajând

bandaja (ind. prez. 3 sg. și pl. bandajează, 1 pl. bandajăm, ger. bandajînd)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BANDAJÁT adj. v. pansat.

BANDAJAT adj. (MED.) legat, pansat, (înv. și pop.) oblojit, (reg.) îmbandajat. (Rană ~.)

BANDAJA vb. (MED.) a (se) lega, a (se) pansa, (rar) a (se) înfășa, (înv. și pop.) a (se) obloji, (reg.) a (se) îmbandaja. (S-a ~ la rană.)

Intrare: bandajat
bandajat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandajat
  • bandajatul
  • bandajatu‑
  • bandaja
  • bandajata
plural
  • bandajați
  • bandajații
  • bandajate
  • bandajatele
genitiv-dativ singular
  • bandajat
  • bandajatului
  • bandajate
  • bandajatei
plural
  • bandajați
  • bandajaților
  • bandajate
  • bandajatelor
vocativ singular
plural
Intrare: bandaja
verb (VT203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bandaja
  • bandajare
  • bandajat
  • bandajatu‑
  • bandajând
  • bandajându‑
singular plural
  • bandajea
  • bandajați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bandajez
(să)
  • bandajez
  • bandajam
  • bandajai
  • bandajasem
a II-a (tu)
  • bandajezi
(să)
  • bandajezi
  • bandajai
  • bandajași
  • bandajaseși
a III-a (el, ea)
  • bandajea
(să)
  • bandajeze
  • bandaja
  • bandajă
  • bandajase
plural I (noi)
  • bandajăm
(să)
  • bandajăm
  • bandajam
  • bandajarăm
  • bandajaserăm
  • bandajasem
a II-a (voi)
  • bandajați
(să)
  • bandajați
  • bandajați
  • bandajarăți
  • bandajaserăți
  • bandajaseți
a III-a (ei, ele)
  • bandajea
(să)
  • bandajeze
  • bandajau
  • bandaja
  • bandajaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bandajat

bandaja

  • 1. A(-și) aplica un bandaj.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pansa 2 exemple
    exemple
    • [Un soldat] își bandaja cotul. CAMILAR, N. I 289.
      surse: DLRLC
    • Are pieptul bandajat și se vede că nu poate mișca decît foarte greu brațul drept. CAMIL PETRESCU, T. II 275.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • bandaj
    surse: DEX '09 DEX '98 DN