BĂNCUȚĂ¹, băncuțe, s. f. Diminutiv al lui bancă¹. – Bancă¹ + suf. -uță.

bancuță sf vz băncuță¹

băncuță² sf [At: DA / Pl: ~țe / E: bancă² + -uță] 1-2 (Șhp) Bancă² (mică).

băncuță³ sf [At: LM / Pl: ~țe / E: ger Bankozettel] 1 Mică monedă de argint din trecut, în valoare de 50 de bani Si: firfiric. 2 (Îrg) Monedă de mică valoare (10-20 creițari). 3 (Lpl) Bani.

băncuță¹ sf [At: LM / V: ban- / Pl: ~țe / E: pbl ger Banknotte] 1-2 (Îrg) Ban² de hârtie (de mică valoare).

băncúță¹ s.f. Dim. al lui bancă¹. • pl. -e. /bancă¹ + -uță.

băncuță² s.f. 1 (în trecut, în Țările Rom.) Monedă mică de argint, în valoare de 50 de bani. ◆ Monedă de mică valoare (10-20 de creițari). 2 (arh.; la pl.) Bani, parale. • pl. -e. /<germ. Bankozettel.

BĂNCUTĂ (pl .-ute) sf. Trans. Maram. ⚚ Bancnotă: un șerpar plin de băncute tot cîte de-o sută și de-o mie de florini (RET.).

*BĂNCUȚĂ (pl. -uțe) 1 dim. BANCĂ^1,2 ¶ 2 familiar 🪙 Piesă de 50 de bani: am gust să te bat la pichet pe o ~ (BAS.) ¶ 3 Trans. Băn. ⚚ Bancnotă de mică valoare, de zece creițari (L.-M.): tinerețe, haine scumpe, Cumpăra-v’aș, n’am băncuțe (HOD.).

BĂNCUȚĂ¹, băncuțe, s. f. Diminutiv al lui bancă¹. – Bancă¹+ suf. -uță.

BĂNCUTĂ, băncute, s. f. (Transilv., învechit) Denumire populară folosită pentru orice fel de bani de hîrtie. Stau la mine galbenii pe gard? Sau cresc băncutele ca șușoarcele (= pănușile)? SLAVICI, la TDRG.

BĂNCUȚĂ¹, băncuțe, s. f. (Munt., învechit) Monedă mică de argint în valoare de 50 de bani; firfirică. Îi mărise leafa cu o băncuță pe săptămînă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 157. Dacă i s-ar preface zilele lui negre în băncuțe de argint, apoi ar fi mai bogat decît cneazul Țugui de la Bălțătești. SADOVEANU, N. F. 63. «Ce-o fi în oala aceea al vostru să fie»... Ce să vezi! poli, galbeni, patace... băncuțe, hîrtii de 20, de 100, ba și de 1000. CARAGIALE, O. II 28. ♦ (La pl.) Bani, parale. Tinerețe, haine scumpe, Cumpăra-v-aș, n-am băncuțe. HODOȘ, P. P. 153.

BĂNCUȚĂ², băncuțe, s. f. Diminutiv al lui bancă¹.

BĂNCUTĂ, băncute, s. f. (Înv. și reg.) Bancnotă. – Germ. Banknotte.

BĂNCUȚĂ², băncuțe, s. f. Diminutiv al lui bancă¹.

BĂNCUȚĂ¹, băncuțe, s. f. (Înv. și reg.) Monedă mică de argint în valoare de 50 de bani; firfirică. ♦ (La pl.) Bani, parale. – Din bancă² + suf. -uță.

băncuță f. 1. monedă mică de argint în valoare de 50 centime; 2. bancnotă de mică valoare [Cf. nemț. Bankozettel].

2) băncuță, f. pl. e (germ. banko-zettel, hîrtie de bancă, supt. infl. lui băncuță 1. În Ardeal pe timpul absolutizmului, fusese niște hîrtiĭ de banĭ de 10-20 de crăițarĭ pe care scria banko-zettel, care eraŭ tipărite maĭ multe într’o foaie și se desprindeaŭ atîtea cîte trebuiaŭ să fie plătite). Trans. Pițulă, piesă de 20 de filerĭ. Munt. Dupcă de 50 de banĭ.

1) băncúță f., pl. e. Bancă mică.

băncuță s. f., g.-d. art. băncuței; pl. băncuțe

băncuță s. f., g.-d. art. băncuței; pl. băncuțe

băncuță (bancă mică, monedă) s. f., g.-d. art. băncuței; pl. băncuțe

BĂNCUȚĂ s. v. bancnotă, bilet de bancă, hârtie, hârtie-monedă.

BĂNCUȚĂ s. firfiric, (înv. și reg.) libră, pițulă, puișor.

băncută s. v. BANCNOTĂ. BILET DE BANCĂ. HÎRTIE. HÎRTIE-MONEDĂ.

BĂNCUȚĂ s. firfiric, (înv. și reg.) libră, pițulă, puișor. (Două ~ a 50 de bani.)

bancută, bancute, (băncută, băncuță), s.f. (înv.) Monedă de 50 de bani; odinioară (în Trans.), monedă de 20 de creițari (DER): „Câte paie pă casă, / Atâtea bancute pă masă” (Bilțiu, 1996: 338). – Din germ. Banknote (MDA).

băncută, s.f. v. bancută („monedă”).

bancută, bancute, (băncută, băncuță), s.f. – (înv.) Monedă de 50 de bani; odinioară (în Trans.), monedă de 20 de creițari (DER): „Câte paie pă casă, / Atâtea bancute pă masă” (Bilțiu, 1996: 338). – Din germ. Banknote (MDA).

băncută, s.f. – v. bancută („monedă”).

bancută, -e, (băncută, băncuță), s.f. – Monedă de 50 de bani; odinioară (în Trans.), monedă de 20 de creițari (DER): „Câte paie pă casă / Atâtea bancute pă masă” (Bilțiu 1996: 338). – Din germ. Banknote.

băncută, s.f. – v. bancută.