bal³ sn [At: (a. 1882) URICARIUL IV, 286 / Pl: ~uri / E: fr balle] (Rar) Mică bilă pentru votat.

bal² sn [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET.² III, 253 / V: (înv) ~ă sf / Pl: ~uri / E: fr balle, ger Ballen] (Înv) Balot (de mărfuri).

bal⁴ sn [At: CV 1949, nr. 8, 31 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Partea dinainte a ghetei, pornind de la scobitura piciorului, spre vârf.

bal¹ sn [At: NEGRUZZI, S. I, 46 / Pl: ~uri / E: fr bal] 1 Petrecere (publică) făcută cu scopul de a dansa (de obicei seara sau noaptea) într-un local sau într-o sală mare special amenajată. 2 (Pop) Petrecere în sărbătorile Crăciunului. 3 (Pop; îe) Dacă-i ~ să fie Petrecere fără restricții. 4 (Pex; îae) Acțiune fără restricții. 5 (Îs) ~ mascat Bal (1) la care participanții sunt deghizați și poartă mască.

bală² sf vz bal²

băl, ~ă [At: ANON. CAR. / V: bel¹ a, bală, bea² sf, bâlă a / Pl: ~i, ~e / E: vsl вѣлъ] (Reg) 1 a (D. părul oamenilor) Blond. 2 a (D. oameni; îoc oacheș) Cu părul blond și cu fața albă. 3 a Frumos. 4 sf Iubită. 5 sf Lele. 6 a (D. animale; îoc negru) Care are corpul sau numai botul alb. 7 smf Animal cu corpul sau cu botul alb.

bel¹, ~ă a vz băl

biel^[1] a vz băl

bal¹ s.n. Petrecere (publică) cu dans, organizată (seara sau noaptea) într-o sală special pregătită în acest scop. N-auzi cîntări, nu vezi luminile de baluri (EMIN.). ◇ Bal mascat = bal la care participanții sînt deghizați și poartă mască. Balul bobocilor v. boboc. Bal costumat v. costumat. ◇ Expr. Dacă-i bal, bal să fie = a) petrecere fară restricții; b) acțiune fară restricții. Ori la bal, ori la spital = trebuie mers pînă la capăt cu orice risc, nu trebuie să se dea înapoi după ce s-a luat o hotărîre. ◆ (pop.) Petrecere în sărbătorile Crăciunului. • pl. -uri. /<fr. bal, ngr. βαλ, germ. Ball, magh. bál.

bal² s.n. (înv.) Balot (de mărfuri). Se depozita marfa în baluri (ARD.). • pl. -uri. și bálă s.f. /<fr. balle, germ. Ballen.

bálă² s.f. v. bal².

băl, -ă adj. (reg.) 1 (despre oameni sau despre părul lor) Blond. 2 (despre animale, mai ales despre oi) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. • pl. -i, -e. /<sl. veche бала.

*BAL (pl. -luri) sn. Petrecere cu dans: ~ anual: ~ filantropic; ~ mascat, bal la care toate persoanele sînt travestite și poartă cîte o mască pe obraz (🖼 302) [fr.].

BALĂ² (pl. -le) sf. ⚚ Teanc (de mărfuri: au făcut și o ~ de postav prea frumoasă de au trămis-o la Împărăție (LET.) [it. balla].

BĂL I. adj. 1 🐑 Se zice despre o oaie albă sau care are numai capul sau botul alb ¶ 2 Băn. Vacă ~ă, vacă albă ¶ Băn. Alb la față, bălaiu: Drag mi-a fost neicuța’l ~, De trei ani mă țiu cu el (HOD.). II. BĂLĂ sf. Băn. Mîndră, drăguță: Băla care-mi place mie, Gura ei strugur de vie (HOD.) [vsl. bélŭ] .

BAL¹, baluri, s. n. Petrecere cu dans, organizată (seara sau noaptea) într-un local sau într-o sală pregătită în acest scop. În scara de 8 februarie... avea loc balul la teatru. PAS, L. I 112. S-a stins viața falnicei Veneții, N-auzi cîntări, nu vezi lumini de baluri. EMINESCU, O. I 202. Adio! în astă-seară Vom veni cu toți la bal, Să-ngropăm în veselie Acest vesel carnaval! ALECSANDRI, T. I 135. Bal mascat v. mascat.

BAL², baluri, s. n. Pachet mare de mărfuri (de obicei ambalat în pînză groasă și legat strîns cu sfori, pentru transport); balot. V. boccea. Baluri de tutun. ▭ [în magazie] se depozita marfa gata, în baluri și partide. ARDELEANU, D. 102.

BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Ban., Transilv.) 1. (Despre oameni, în opoziție cu oacheș, smead) Blond; bălai, bălan. Frunză verde calapăr, Doi voinici, maică, mă cer: Unu-i negru, unu-i băl. Frunză verde de măr dulce, După băl, maică, m-aș duce. HODOȘ, P. P. 186. 2. (Despre oi, mai rar despre boi, vaci, cîini sau cai; în opoziție cu lai) Alb pe tot corpul sau numai pe bot.

BAL, baluri, s. n. Petrecere însoțită de dans, organizată seara sau noaptea într-un local sau într-o sală pregătită în acest scop. – Fr. bal.

BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Slav (v. sl. bĕlŭ „alb”).

BAL² s.n. Balot, pachet, legătură mare. [Pl. -luri, -le. / cf. fr. balle, germ. Ballen, it. balla].

BAL¹ s.n. Petrecere, reuniune cu dans organizată de obicei într-un local special pregătit. ◊ Bal mascat = bal la care participanții poartă mască. [Pl. -luri. / < fr. bal, cf. it. ballo < lat. t. ballare – a dansa].

BAL² s. n. balot. (< fr. balle)

BAL¹ s. n. reuniune cu dans organizată într-un local special pregătit. (< fr. bal)

BAL² ~uri n. înv. Pachet mare de mărfuri (mai ales de textile), ambalate în pânză sau în hârtie; balot. ~ de tutun. /<fr. balle

BAL¹ ~uri n. Petrecere publică cu dansuri, organizată, mai ales, seara sau noaptea. Costum de ~. ◊ ~ mascat petrecere la care participanții poartă măști. /<fr. bal, it. ballo

BĂL ~ă (~i, ~e) reg. (despre oi) Care este alb pe tot corpul sau numai pe bot. /<sl. bĕlu

bal n. reunire de persoane cari petrec jucând.

băl a. 1. alb, vorbind de oi (în opozițiune cu laiu); 2. în Banat: frumos, mândru (în cântecele populare); 3. în Oltenia: bălă, lele, țărancă. [Slav. BIELŬ, alb].

bel a. Mold. V. băl.

*1) bal n., pl. urĭ (fr. bal, it. ballo, d. lat. pop. ballare, a dansa; it. ballare, vfr. baller. V. baladă, baĭaderă, destrăbălat). Reuniune maĭ deosebită în care se dansează: nuntă cu bal. V. polcă, vals, cadril.

2) bal n., pl. urĭ (germ. ballen, d. fr. balle, balot. V. bală 2, balon, balot, ambalez). Pop. Balot. Vechĭ (sec. 19), Bilă de votat. V. balotaj.

băl, bălă adj. pl. băĭ, băle (vsl. bĭelŭ, alb. V. bălaĭ, balcoș). Ban. Trans. vest. Bălaĭ.

bal s. n., pl. baluri

băl (reg.) adj. m., pl. băli; f. bălă, pl. băle

bal s. n., pl. baluri

băl (reg.) adj. m., pl. băli; f. bălă, pl. băle

bal (petrecere, balot) s. n., pl. baluri

băl adj. m., pl. băli; f. sg. bălă, pl. băle

bal, baluri, s. n. scandal; ceartă

BAL s. v. balot.

BĂL adj. v. bălai, bălan, blond, galben.

bal s. v. BALOT.

băl adj.v. BĂLAI, BĂLAN, BLOND, GALBEN.

BĂL adj. (Ban.) Bălan, blond, alb. Bĕl. Albus. AC, 330. Etimologie: sl. bĕlŭ. Vezi și băloi Cf. gălbeneț (2). adjectiv

bal, adj. v. băl („alb”).

băl, bală, bălă, (bal, bel), adj. (înv.) 1. Alb. ■ (Oaie) cu lâna de culoare albă; alb curat. 2. (ref. la culoarea părului) Bălai: „Maică, doi feciori mă cer, / Unu-i negru ș-altu băl” (Bârlea, 1924, I: 310). ■ (top.) Valea lui Băl, în Rohia; Băleasa, afluent al Izei, ce izvorăște sub vf. Ștefăniței și se varsă în râul Iza, la Săliștea de Sus. – Din sl. bĕlŭ „alb” (DER, MDA); cuv. autohton (Hasdeu, Brâncuș), din radicalul i.-e *bhel „strălucitor, alb” (v. Pokorny, IEW, 118).

bel, adj. v. băl („alb”).

băl, bală, bălă, (bal, bel), adj. – (înv.) 1. Alb; (ref. la oi) cu lâna de culoare albă; alb curat (Precup, 1926). 2. (ref. la culoarea părului) Bălai: „Maică, doi feciori mă cer, / Unu-i negru ș-altu băl” (Bârlea, 1924, I: 310). ♦ Valea lui Băl, toponim în Rohia; Băleasa, afluent al Izei, ce izvorăște sub vf. Ștefăniței și se varsă în Iza, la Săliște. – Din sl. bĕlŭ „alb” (DER, MDA); cuvânt autohton (Hasdeu, Brâncuș), din radicalul i.-e *bhel „strălucitor, alb” (v. Pokorny, IEW, 118).

băl, bală, bălă, (bal, bel), adj. – (înv.) 1. Alb; (ref. la oi) cu lâna de culoare albă; alb curat (Precup 1926). 2. (ref. la culoarea părului) Bălai: „Maică, doi feciori mă cer, / Unu-i negru ș-altu băl” (Bârlea 1924 I: 310). Valea lui Băl, toponim în Rohia-Lăpuș; Băleasa, afluent al Izei, ce izvorăște sub vf. Ștefăniței și se varsă în Iza la Săliștea; Bălan, nume de familie provenit dintr-o poreclă sau un supranume („blond”). – Din sl. bĕlŭ „alb” (DA, DER); Cuvânt autohton (Hasdeu 1894, Brâncuși 1983) din radicalul i.-e *bhel „strălucitor, alb”.