2 intrări

  • balmoș balmaș balmaș balmăj balmăj balmăș balmăș balmeș balmeș balmuj balmuj balmuș balmuș
  • Balmoș

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

bálmoș sn [At: ALECSANDRI, T. 323 / V: (reg) -muș, -muj, -măș, -maș, -măj, -meș / Pl: (rar) -e, -uri / E: ns cf mg bálmos] 1 Mâncare ciobănească din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau unt) cu puțin mălai. 2-3 (Reg; îe) Se îmbie ca țiganul la ~ A se invita (ca țiganul) la (chilipir sau, mls) la mâncare și băutură fără plată.

BÁLMOȘ s. n. (Reg.) Mâncare ciobănească făcută din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt) cu puțin mălai. [Var.: bálmuș s. n.] – Cf. magh. bálmos.

BÁLMOȘ s. n. Mâncare ciobănească făcută din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt etc.) cu puțin mălai. [Var.: bálmuș s. n.] – Cf. magh. bálmos.

BÁLMOȘ s. n. Mîncare făcută din caș dulce de oaie fiert în lapte dulce (sau în unt, smîntînă ori jintiță) și la care se adaugă puțin mălai. Acum se pune Stan la pîndă în staul în mijlocul oilor, de bună seamă după ce cinară un balmoș păcurăresc. RETEGANUL, P. IV 16. – Variantă: bálmuș (ALECSANDRI, T. I 31) s. n.

BÁLMOȘ s. n. Mâncare făcută din caș dulce de oaie fiert în lapte (sau în unt etc.) și la care se adaugă puțin mălai. [Var.: bálmuș s. n.] – Comp. magh. bálmos.

BÁLMOȘ n. Mâncare preparată, de obicei, din caș dulce, amestecat cu puțină făină de porumb și fiert în lapte de oaie. /<ung. bálmos

bálmoș, -uș și -eș n., pl. urĭ (ung. bálmos. V. bălmăjesc). Amestec de jintiță, caș, făină și unt prăjit în tigaie. Fig. Talmeș-balmeș, amestecătură. – În Trans. și -ăș și -ăj. V. bădărăŭ și bulz.

bálmăș sn vz balmoș

BÁLMUȘ s. n. v. balmoș.

BÁLMUȘ s. n. v. balmoș.

bálmuș (-șuri), s. n. – Fel de mîncare tipic, amestec de ouă cu brânză și mălai: talmeș-balmeș, s. n. (amestec, confuz, bălmăjală). – Numeroase var.: balmoș, balmoj, balmăș, balmăj, balmaș, balmeș, balmej, etc. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 184); este posibil să fi suferit influența lui valma, valmeș „amestecat, bălmăjit”, din sl. valŭmŭ „amestecat”. Este un cuvînt care apare în alte limbi, cf. mag. bálmos, pol. balmosz, rut. balmuš, bg. belmăz, fără a fi cu putință să precizăm dacă este vorba de împrumuturi din rom. După Cihac, II, 478 și DAR, rom. provine din mag.; Drăganu, Dacor., V, 330 derivă din rom. celelalte cuvinte (pentru rut. și pol., cf. și Miklosich, Wander., 12 și DAR). Talmeș-balmeș pare formație expresivă, ca tura-vura, terchea-berchea (după DAR, talmeș ar fi mag. tál „fel de mîncare”). Der. bălmăji, vb. (a amesteca, a încurca, a încîlci; a dilua, a face apos; a vorbi încurcat, îngăimat); bălmăjitor, adj. (care bălmăjește); bălmăjeală, s. f. (încurcătură, amestecătură); bălmăjitură, s. f. (Banat, terci); bolmoaje, s. f. (Mold.,vrajă, farmece), pentru semantismul căruia, cf. bosconi și boscorodi; bolmoji, vb. (a amesteca; a vorbi bălmăjit). Drăganu,Dacor., V, 330, explică pe bălmăji și var. sale ca alterare de la *băljămi, din mag. balzsamos „balsam”.

arată toate definițiile

Intrare: balmoș
balmoș2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmoș
  • balmoșul
  • balmoșu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • balmoș
  • balmoșului
plural
vocativ singular
plural
balmoș1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban, MDA2, DRAM 2015
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmoș
  • balmoșul
  • balmoșu‑
plural
  • balmoșuri
  • balmoșurile
genitiv-dativ singular
  • balmoș
  • balmoșului
plural
  • balmoșuri
  • balmoșurilor
vocativ singular
plural
balmuș1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmuș
  • balmușul
  • balmușu‑
plural
  • balmușuri
  • balmușurile
genitiv-dativ singular
  • balmuș
  • balmușului
plural
  • balmușuri
  • balmușurilor
vocativ singular
plural
balmuș2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmuș
  • balmușul
  • balmușu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • balmuș
  • balmușului
plural
vocativ singular
plural
balmuj1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmuj
  • balmujul
  • balmuju‑
plural
  • balmujuri
  • balmujurile
genitiv-dativ singular
  • balmuj
  • balmujului
plural
  • balmujuri
  • balmujurilor
vocativ singular
plural
balmuj2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmuj
  • balmujul
  • balmuju‑
plural
  • balmuje
  • balmujele
genitiv-dativ singular
  • balmuj
  • balmujului
plural
  • balmuje
  • balmujelor
vocativ singular
plural
balmăș2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmăș
  • balmășul
  • balmășu‑
plural
  • balmășe
  • balmășele
genitiv-dativ singular
  • balmăș
  • balmășului
plural
  • balmășe
  • balmășelor
vocativ singular
plural
balmăș1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmăș
  • balmășul
  • balmășu‑
plural
  • balmășuri
  • balmășurile
genitiv-dativ singular
  • balmăș
  • balmășului
plural
  • balmășuri
  • balmășurilor
vocativ singular
plural
balmaș2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmaș
  • balmașul
  • balmașu‑
plural
  • balmașe
  • balmașele
genitiv-dativ singular
  • balmaș
  • balmașului
plural
  • balmașe
  • balmașelor
vocativ singular
plural
balmaș1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmaș
  • balmașul
  • balmașu‑
plural
  • balmașuri
  • balmașurile
genitiv-dativ singular
  • balmaș
  • balmașului
plural
  • balmașuri
  • balmașurilor
vocativ singular
plural
balmăj2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmăj
  • balmăjul
  • balmăju‑
plural
  • balmăje
  • balmăjele
genitiv-dativ singular
  • balmăj
  • balmăjului
plural
  • balmăje
  • balmăjelor
vocativ singular
plural
balmăj1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmăj
  • balmăjul
  • balmăju‑
plural
  • balmăjuri
  • balmăjurile
genitiv-dativ singular
  • balmăj
  • balmăjului
plural
  • balmăjuri
  • balmăjurilor
vocativ singular
plural
balmeș2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmeș
  • balmeșul
  • balmeșu‑
plural
  • balmeșe
  • balmeșele
genitiv-dativ singular
  • balmeș
  • balmeșului
plural
  • balmeșe
  • balmeșelor
vocativ singular
plural
balmeș1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmeș
  • balmeșul
  • balmeșu‑
plural
  • balmeșuri
  • balmeșurile
genitiv-dativ singular
  • balmeș
  • balmeșului
plural
  • balmeșuri
  • balmeșurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Balmoș
Balmoș nume propriu
nume propriu (I3)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

balmoș balmaș balmaș balmăj balmăj balmăș balmăș balmeș balmeș balmuj balmuj balmuș balmuș

  • 1. regional Mâncare ciobănească făcută din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt, smântână ori jintiță) cu puțin mălai.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 NODEX un exemplu
    exemple
    • Acum se pune Stan la pîndă în staul în mijlocul oilor, de bună seamă după ce cinară un balmoș păcurăresc. RETEGANUL, P. IV 16.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A se îmbia ca țiganul la balmoș = a se invita (ca țiganul) la (chilipir sau, mai ales) la mâncare și băutură fară plată.
      surse: MDA2

etimologie: