BALISTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la balistică (2). ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliți) în unghiuri gravitaționale și în vid. – Din fr. balistique, it. balistica.

balistic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr balistique, it balistica] 1 a Privitor la mișcarea corpurilor grele (proiectile) în spațiu. 2 a (Îs) Curbă ~ă Traiectorie a unui proiectil din momentul lansării până la atingerea obiectivului. 3 a (Îs) Pendulul - Pendul fizic, masiv, care măsoară viteza proiectilului. 4 sf Ramură a mecanicii teoretice care studiază legile mișcării unui corp greu sau ale unui proiectil aruncat sub un anumit unghi față de orizont.

balistic, -ă s.f., adj. I s.f. (mec.) Ramură a mecanicii teoretice care se ocupă cu studiul mișcării libere a corpurilor grele aruncate în spațiu pe o direcție diferită de verticală sau de orizontală. II adj. 1 (mec.) Care aparține balisticii, care se referă la mișcarea proiectilelor în spațiu. ◇ Pendul balistic = pendul (masiv) folosit pentru determinarea vitezei proiectilelor. Curbă balistică = traiectorie a unui proiectil din momentul lansării pînă la atingerea obiectivului. 2 (bot.; despre semințe, fructe) Care este diseminat prin expulzare. • pl. -ci, -ce. /<fr. balistique, it. balistica, balistico.

*BALISTICĂ (pl. -ice) sf. 🎖️ Știința care se ocupă cu studiul mișcării proiectilelor [fr.].

BALISTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la mișcarea proiectilelor în spațiu. ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care studiază legile mișcării unui corp greu sau ale unui proiectil aruncat sub un anumit unghi față de orizont. – Din fr. balistique, it. balistica.

BALISTIC, -Ă, balistici, -e, adj. Privitor la mișcarea proiectilelor aruncate în spațiu. ◊ Curbă balistică = traiectorie urmată de un proiectil din momentul lansării pînă la atingerea pămîntului. Pendul balistic = pendul fizic, masiv, întrebuințat la determinarea vitezei proiectilului cu care este lovit (prin împușcare), ținîndu-se seama de legile ciocnirii corpurilor.

BALISTICĂ s. f. Ramură a mecanicii teoretice, care- studiază legile mișcării unui corp greu aruncat sub un anumit unghi față de orizont. ♦ Știință care studiază mișcarea proiectilului în interiorul țevii (balistica interioară) și pe traiectoria exterioară, de la gura țevii pînă la țintă sau pînă la explodarea proiectilului (balistica exterioară).

BALISTIC, -Ă, balistici, -e, adj. Privitor la mișcarea proiectilelor aruncate în spațiu. ◊ Curbă balistică = traiectorie urmată de un proiectil din momentul lansării pînă la atingerea pămîntului. Pendul balistic = pendul special folosit la determinarea vitezei proiectilelor. – Fr. balistique.

BALISTICĂ s. f. Ramură a mecanicii teoretice care studiază legile mișcării unui corp greu aruncat sub un anumit unghi față de orizont. ♦ Știință care studiază mișcarea proiectilului în interiorul țevii și pe curba balistică. – Fr. balistique (it. balistica).

BALISTIC, -Ă adj. Referitor la mișcarea proiectilelor în aer, la balistică. ◊ Curbă balistică = traiectoria unui proiectil; pendul balistic = pendul folosit pentru determinarea vitezei proiectilelor. [< fr. balistique].

BALISTICĂ s.f. (Fiz.) Disciplină care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor grele (proiectile, rachete) pe traiectorie. [< fr. balistique].

BALISTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la balistică. ♦ curbă ~ă = traiectoria unui proiectil; pendul ~ = pendul pentru determinarea vitezei proiectilelor. 2. (despre semințe, fructe) diseminat prin expulzare. II. s. f. știință care studiază mișcarea corpurilor grele în câmpuri gravitaționale. (< fr. balistique)

BALISTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de balistică; propriu balisticii. Experiment ~. ◊ Curbă ~că traiectorie a unui proiectil. Rachetă ~că rachetă care se deplasează în conformitate cu legile balisticii. /<fr. balistique, it. balistica

BALISTICĂ f. Ramură a mecanicii teoretice, care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliți etc.) lansate în spațiu. ~ interioară. [G.-D. balisticii] /<fr. balistique, it. balistica

balistică f. arta de a calcula aruncarea bombelor, a projectilelor.

*balístic, -ă adj. (d. balistă; fr. balistique). Relativ la știința de a arunca proiectile, la artilerie: teoria balistică. S.f., pl. e și ĭ. Știință ca studiază ĭuțeala și direcțiunea proĭectilelor.

balistic adj. m., pl. balistici; f. balistică, pl. balistice

balistică s. f., g.-d. art. balisticii

balistic adj. m., pl. balistici; f. balistică, pl. balistice

balistică s. f., g.-d. art. balisticii

balistic adj. m., pl. balistici; f. sg. balistică, pl. balistice

balistică s. f., g.-d. art. balisticii

balistică, gen. balisticii