3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÁLIE, balii, s. f. (Reg.) Vas mare, circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. – Din ucr. balija.

bálie sf [At: N. REV. R. II, supl. II, 95 / Pl: ~ii / E: ucr баля] (Reg) Vas mare (rotund sau oval) făcut din doage scurte, în care se spală rufele sau copiii mici.

bálie s.f. (reg.) Vas mare, circular, făcut din doage scurte, pentru spălatul rufelor sau pentru îmbăierea copiilor mici. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<ucr. баліе.

BÁLIE, balii, s. f. (Reg.) Vas mare circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. – Din ucr. balija.

BÁLIE, balii, s. f. (Mold., Bucov.) Albie de spălat rufe. A găsit... o nevastă cu mînecile sumese, care spăla voinicește albiturile într-o balie proptită de popii șurii. POPA, V. 262. – Pronunțat: -li-e.

BÁLIE, balii, s. f. (Reg.) Vas mare, circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. – Ucr. balija.

BÁLIE ~i f. reg. Vas mare făcut, mai ales, din doage și folosit la spălatul rufelor. [Art. balia; G.-D. baliei; Sil. ba-li-e] /<ucr. balija

bálie f., pl. baliĭ și băliĭ (rut. báliĭa, balie, germ. de jos balje, cĭubăr, d. fr. baille, care vine d. bretonu bal, cĭubăr). Est. Mare vas oval (în nord rătund) înalt de 30 c.m., compus din doage și întrebuințat la spălat rufele. – În sud și găletar, în Munt. baĭe. – V. albie, covată, copaĭe, troacă, crintă, buhadă.

bâlie sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 12v/7 / V: (reg) bu~, ~lă / A și: bâlie / Pl: ~ii / E: ucr былию] 1 (Înv) Iarbă. 2 (Reg) Cotor de la diferite plante. corectată

bălărie s.f. 1 (mai ales la pl.) Buruiană înaltă și stufoasă care crește pe locuri necultivate. 2 Loc (necultivat) năpădit de buruieni. • pl. -ii. g.-d. -iei. /bîlie + -ărie.

BÎLIE s. f. (Mold.) Buruiană, ierburi. Hrana îi era samorasle bîlii. DOSOFTEI, VS. N-aflam într-însul nice o rădăcină de bîlie. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. bylĭje. substantiv feminin

bălărie f. iarbă crescută mare și des, buruieni netrebnice ce înneacă o câmpie: alt miros dă floarea și alt miros dă bălăria PANN. [Vechiu-rom. bâlie = slav. BYLIE, buruiană; forma bălărie e un colectiv modern, analog lui ierbărie, stufărie].

bî́lie f. (vsl. byliĭe, bylĭ, buruĭană; bg. bilie, buruiene; rus. bylie, buruĭană. V. bălărie). Dor. Tulpină de cartof ș.a. Cov. Pl. Bălăriĭ, dudău: copiiĭ s’au ascuns pin bîliĭ. – În Nț. bîlnie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bálie (reg.) (-li-e) s. f., art. bália (-li-a), g.-d. art. báliei; pl. bálii, art. báliile (-li-i-)

bálie s. f. (sil. -li-e), art. bália (sil. -li-a), g.-d. art. báliei; pl. bálii, art. báliile (sil. -li-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÁLIE s. v. albie, copaie, covată.

BÂLÍE s. v. bălărie, buruiană.

arată toate definițiile

Intrare: balie
  • silabație: ba-li-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balie
  • balia
plural
  • balii
  • baliile
genitiv-dativ singular
  • balii
  • baliei
plural
  • balii
  • baliilor
vocativ singular
plural
Intrare: bălie
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălie
  • bălia
plural
  • bălii
  • băliile
genitiv-dativ singular
  • bălii
  • băliei
plural
  • bălii
  • băliilor
vocativ singular
plural
Intrare: bâlie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâlie
  • bâlia
plural
  • bâlii
  • bâliile
genitiv-dativ singular
  • bâlii
  • bâliei
plural
  • bâlii
  • bâliilor
vocativ singular
plural

balie

etimologie: